Activitåti responsabile (Ef’al-i Mukellefin)

In religia islamicå existå unele porunci şi interdictii
bårbatilor şi femeilor musulmane mature. Acei musulmani
cårora li se propun poruncile şi lucrurile interzise se numesc
responsabili. Lucrurile pe care trebuie så le facå sau så
nu le facå aceşti responsabili se numesc act ivi tåti
responsabile.
Aceste activitåti sunt în numår de opt:
1. Obligatorii (Farz): porunci stabile şi precise. Sunt
de douå categorii:
a. Obligatii personale (Farz-î ayîn): obligatii îndeplinite
de fiecare musulman în mod personal. Ex. Rugåciunea şi
postul;
b. Obligatii în grup (Farz-î kifaye): obligatie personalå
a fiecårui musulman dintr-un grup, obligatie consideratå
îndeplinitå dacå o parte din membrii grupului respectiv o
îndeplinesc. Ex. Rugaciune (namaz)de înmormântare.
Dacå nici unul din musulmanii din grup nu îndeplineşte o
astfel de datorie, toti sunt considerati responsabili.

2. Necesare (Vagip): porunci care nu sunt atât de
stabile
şi precise precum cele obligatorii. Ex. Rugåciunea
de Bairam;

3. Traditia (Sunnet): vorbele şi faptele Profetului sau
lucrurile acceptate de el. Se împarte în douå:
a. Traditia cu obligativitate continuå (Sunnet-i muekkede)
înseamnå obligatii îndeplinite în mod continuu şi care nu
sunt îndeplinite decât în cazuri foarte rare. Ex. :obligativitatea
rugåciunii de traditie fåcutå în zori şi în amiazå;

b. Traditia cu obligativitate intermitentå (Sunnet-i gayri
muekkede) înseamnå obligatii îndeplinite din când în când.
Ex.rugåciunea de traditie fåcutå, de dupå-amiazå sau de
searå;

4. Acceptate (Mustehab): Unele fapte ale Profetului;
Ex. pomana şi posturile facultative

5. Fireşti (Mubah): lucruri pe care dacå le faci nici nu
påcåtuieşti, nici nu este o faptå bunå. Ex. a sta, a te ridica
(în picioare), a mânca, a bea;

6. Nefireşti(Mekruh): fapte neeagreate şi care
micşoreazå råsplatele credintei. Ex. A te uita în jur în
timpul rugåciunii;

7. Care anuleazå (Mufsid): fapte care anuleazå o
rugåciune începutå. Ex. a sângera sau a îi curge un lichid
din corp în timpul ablutiunii (abdest) sau a râde în timpul
rugåciunii sau a mânca în timpul postului;

8. Nepermis (Haram): fapte interzise. Ex. a consuma
båuturi alcoolice sau nesupunerea fatå de pårinti.

sursa: İLMİHAL

İertarea pentru toate pacatele anterioare.

Atunci cand cineva se converteşte la İslam, Dumnezeu ıi iarta toate pacatele anterioare şi toate faptele rele.

Un om, pe nume Amr a venit la Profet(pacea şi binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) şi i-a spus: "Da-mi mana ta dreapta pentru a-ti marturisi loialitatea." Profetul (pacea şi binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) i-a ıntins mana sa dreapta. Atunci Amr şi-a retras mana. Profetul a spus: "Ce sa ıntamplat cu tine, o, Amr?" El a replicat: " Intetionam sa pun o conditie." Profetul l-a ıntrebat: " Şi care era conditia ta?" Amr a spus: "Ca Allah Preaınaltul sa-mi ierte toate pacatele." Atunvi Profetul (pacea şi binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:

"Nu ştiai ca Allah Preaanaltul iarta toate pacatele anterioare celui care se converteşte la İslam?"

Dupa ce s-a convertit la İslam, o persoana poate fi rasplatita pentru faptele sale bune sau relel, potrivit spuselor Profetului:

"Da cineva intentioneza sa faca o fapta buna dar nu o face, va fi resplatit pentru aceasta. Şi daca o va face, va fi rasplatit de la 10 la 700 de ori sau chiar mai mult. Daca cineva intentioneaza sa faca o fapta rea dar nu o face, va fi rasplatit cu o fapta buna.Şi daca o va face, va fi pedepsit pentru acea fapta, sau Allah Preaınaltul ıi va şterge pacatul."

Ce este Islamul?

Cine sunt musulmanii?

Credeţi că puteţi să recunoaşteţi un musulman după haine sau naţionalitate? Mai gândiţi-vă o dată!

Aproape un sfert din populaţia globului este musulmană. Deşi unii cred în mod greşit că toţi musulmanii sunt arabi (şi vice-versa), arabii constituie numai 18% din totalul populaţiei musulmane din lume. Musulmanii pot fi întâlniţi pretutindeni, din Africa de Vest până în Europa de Est şi din China până în Filipine, iar numărul lor este într-o continuă creştere în Occident. Sunt musulmani de toate rasele, practicând toate meseriile şi aparţinând tuturor condiţiilor sociale; ei şi-au adus o contribuţie semnificativă în toate domeniile de activitate, de la ştiinţe la matematică şi de la artă la ştiinţele umaniste, încă de la începuturile Islamului.

În zilele noastre nu există niciun loc pe pământ unde influenţa şi contribuţia benefică a acestora să nu se manifeste.

În pofida mass-mediei părtinitoare, majoritatea musulmanilor fac parte din familii iubitoare şi stabile şi nu au nicio legătură cu terorismul sau alte acte violente.

Ce este Islamul?

 Cuvântul Islam provine din limba arabă, din rădăcina aslama care înseamnă pace şi supunere; un musulman practicant se străduieşte să se supună cu întreaga sa fiinţă lui Dumnezeu, prin aceasta obţinând pace atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Supunerea în faţa voinţei lui Allah nu înseamnă că o persoană nu mai trebuie să gândească sau că trebuie să renunţe la liberul său arbitru; precum un cetăţean care respectă legea, o persoană care respectă poruncile lui Dumnezeu beneficiază, alături de ceilalţi, de respectarea poruncilor divine, continuând să-şi folosească liberul arbitru cu înţelepciune.

Aşadar conceptul islamic de supunere este unul activ; un musulman se străduieşte să îşi sporească cunoştinţele, să-şi dezvolte caracterul şi face tot ceea ce trebuie cum poate mai bine, după care acceptă că rezultatul eforturilor sale este în cele din urmă în mâinile lui Allah.

În ce cred musulmanii?

Un singur Dumnezeu

Islamul se bazează pe credinţa într-o Putere Supremă, Dumnezeu Milostivul şi Creatorul Universului, o divinitate care nu are familie sau asociaţi, numită Allah. Musulmanii preferă să folosească cuvântul arab Allah pentru a-L numi pe Dumnezeu, pentru că acest cuvânt nu are forme de plural, de feminin şi nici nu permite forma de diminutiv, forme care altfel ar putea să fie asociate cu concepţiile politeiste (de exemplu: dumnezei, zeiţe, semi-zei). Deşi ne referim la Dumnezeu utilizând pronumele „El”, se înţelege că Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să existe şi este dincolo de aceste noţiuni de dualitate şi gen; cele 99 de nume ale lui Allah menţionate în Coran conţin mai multe atribute ale Sale; de exemplu: Allah este Milostiv, Iertător, Protector, Allah este Milos şi Drept, Atoateştiutorul şi Atoatevăzătorul, Prieten şi Îndrumător, Unicul demn de adorare şi devoţiune.
sursa: islamulazi.ro

ORIENTÅRI (ŞCOLI) RELIGIOASE

                              ORIENTÅRI (ŞCOLI) RELIGIOASE

                                                   (MEZHEB)

Mezheb înseamna totalitatea prescriptiilor şi a poruncilor extrase de marii exegeti din sursele dreptului musulman.
Sunt de douå feluri:
1. Orientåri care se caracterizeazå prin credintå
2. Orientåri care se caracterizeazå prin fapte, practicare.
Orientåri care se caracterizeazå prin credintå înseamnå orientarea celor care au aceleaşi påreri asupra religiei ca şi Profetul şi însotitorii lui (Ehl-i sunnet) şi orientarea comunitåtii (Gemaat).
Imamii orientårii ehl-i sunnet ve gemaat sunt:
1- Imam Ebu Mansur Maturidi
2- Imam Ebu’l Hasen Efl’ari.
In general, imamul orientårii caracterizate prin credintå al turcilor musulmani este imamul Ebu Mansur Maturidi.
Imamul Ebu Mansur Maturidi s-a nåscut în 280, anul Hegirei (894 d.C.), în Turkistan, satul Maturid, lângå Semarkand; mort la Samarkand în 333 (945 d.C).
Imamul Efl’ari s-a nåscut în anul hegirei 260 (873 d.C) la Basra şi a murit la Bagdad în anul hegirei 324 (936 d.C).

ORIENTÅRI CORECTE CARACTERIZATE

PRIN FAPTE, PRACTICARE

Orientarea caracterizatå prin fapte a ehl-i sunnet ve gemaat se împarte în patru :

1. Orientarea (şcoala) hanefitå (Hanefi Mezhebi): imamul este Imam-î A’zam Ebu Hanife. Se numea Nu’man, numele tatålui era Sabit. S-a nåscut la Kûfe, în anul Hegirei 80 (699 D.CH.) şi a murit la Bagdad în anul hegirei 150 (767 d.Ch.).

2. Orientarea malekitå (Maliki Mezhebi): imamul este Imam Maliku’bnu Enes, nåscut la Medina în anul hegirei 93 (711 d.Ch), mort la Medina în anul hegirei 179 (975d.Ch.).

3. Orientarea şafiitå (fiafii Mezhebi): imamul este Imam Muhammedu ‘bnu Idris-i Şafii, nåscut la Gazza în anul hegirei 150 (767d.Ch.), mort în Egipt în anul hegirei

204 (819 d.Ch.).

4. Orientarea hanbalitå (Hanbeli Mezhebi): imamul este Imam Ahmedu’bnu Hanbal, nåscut la Bagdad în anul hegirei 164 (780 d.Ch.), mort la Bagdad în anul hegirei 340 (855 d.Ch.).*

Practicile acestor şcoli pe care le-am enumerat mai

sus se bazeazå pe Carte, Traditie, Consensul comunitåtii

şi rationamentul analogic.

*Musulmanii aflau informatii despre toate problemele întrebândul pe Profet în timpul vietii lui, apoi, dupå moartea lui, de la urmaşii însotitorilor Profetului. Aceste personalitåti, cunoscute sub denumirea de imami ai riturilor, au învåtat preceptele religioase de la aceşti urmaşi ai însotitorilor lui Muhammed (s.a.v.) şi le-au adunat. Faptele care nu se gåseau în capitole, versete sau în spusele însotitorilor, leau interpretat dupå pårerile şi strådaniile lor şi astfel au luat naştere şcolile religioase.

Sursa: İMHİLAL

Probleme pe care un musulman trebuie så le evite:

Probleme pe care un musulman                        trebuie så le evite: 1. Convingeri care nu sunt compatibile cu traditia (ehl-i sunnet) sau cu  convingerile Profetului (s.a.v.) şi ale adeptilor såi; 2. A renuta så practice cerintele religiei; 3. Abaterea de pe calea cea dreaptå în intentii şi fapte; 4. A continua så påcåtuieşti; 5. Respingerea credintei în bunåtatea Islamului; 6. A nu te teme de a-ti duce existenta fårå credintå; 7. A tiraniza pe altii; 8. A nu accepta chemarea la Rugåciune (ezan) în numele Traditiei; 9. A te împotrivi mamei tale fli tatålui tåu în situaäii care nu sunt ostile  religiei; 10. A jura peste måsurå; 11. A trata cu uflurintå rugåciunea (namaz), a nu face pauzele necesare  în timpul efectuårii namazului (tadil-i erkâni); 12. A bea båuturi nepermise; 13. A aduce suferinätå musulmanilor; 14. A afirma cå eflşti apropiat şi iubit de Allah fårå a fi; 15. A-ti uita påcatele; 16. Så fii mândru, a te crede foarte învåtat; 17. A învråjbi, a bârfi, a cleveti; 18. A fi invidios pe confratele tåu de credintå; 19. A nu te supune superiorilor (religiofli); 20. A nu judeca dinainte un om zicând cå este bun sau råu pânå  nu-l pui la încercare; 21. A minti 22. A evita învåtarea religiei; 23. Tendinta bårbatilor de a semåna cu femeile şi încercarea femeilor  de a semåna cu bårbatii; 24. A nutri dragoste fatå de duşmanii religiei; 25. A duşmåni pe adevåratii savanti ai religiei. sursa: İLMİAL

İntroducere in İSLAM pentru incepatori

RELIGIA NOASTRÅ

ISLAMUL

Religie (Din); norme şi rânduieli divine care îi cålåuzesc pe cei cu ratiune, prin vointa lor, spre fericire, sånåtate si împlinire în viata lumeascå de pe påmânt si în Lumea deApoi.

Allah Preamaritul (Allahu Teâlâ hazretleri), începând cu Adem, primul om fli primul profet, le-a fåcut cunoscut oamenilor profetii si religiile lor, si în esentå, aceste religii sunt forme ale Islamului. Pentru cå mai târziu aceste religii divine s-au degradat şi şi-au pierdut originea, Allah CelDrept, prin mijlocirea Profetului nostru, ne-a facut cunoscutå religia islamicå de acum, cea din urmå, dar cea mai adevaratå şi cea mai desåvarşitå dintre religii. Cel care crede în religia islamicå este numit musulman. Noi, slavå lui Allah, suntem musulmani!

CREDINTA (IMAN)

Credinta (iman) înseamnå a accepta şi a aproba toate prescriptiile revelate şi relevate Profetului nostru,Muhammed (Sallallâhu aleyhi ve sellem-s.a.v) de catre Allah Preaînaltul şi transmise de El oamenilor. Credinta constå în totalitatea acestor comunicari. Dar, pentru ca omul, atât în viatå, cât şi dupa moarte, så fie respectat ca un musulman trebuie så facå mårturia de credintå prin viu grai şi så accepte cu inima.

PRINCIPIILE CREDINTEI sunt în numår de şase. Cele 6 principii sunt explicate în “AMENTU” de mai jos, atât în limba

arabå, cât şi în traducere.

آمَنْتُ بِاللهِ وَ مَلاَئِكَتِهِ وَ كُتُبِهِ وَ رُسُلِهِ وَالْيَوْمِ الآخِرِ وَبِالْقَدَرِ خَيْرِهِ وَ شَرِّهِ مِنَ اللهُ تَعَالَى وَالْبَعْثُ بَعْدَ الْمَوْتِ حَقّ ٌ اَشْهَدُ اَنْ لآ اِلَهَ اِلاَ للهُ وَ اَشْهَدُ اَنَّ مُحَمَّداً عَبْدُهُ وَ رَسُولُهُ

Amentu billahi ve melaiketihi ve kutubihi ve rusulihi ve’l yevmi’l-ahiri ve bi’l-kaderi hairihi ve flerrihi mine’llahi teala ve’lba’su ba’de’lmeuti hakkun eflhedu en la ilahe illallah ve eflhedu enne Muhammeden abduhu ve rasuluh.

Sensul este: Eu cred în Allahu Teâlâ, în Ingerii Lui, în Cårtile Lui, în Profetii Lui, în Ziua de Apoi, în Destin, cred cå Binele şi Råul au fost create de Allah Preamaritul. Este adevårat cå dupå moarte existå înviere. Eu mårturisesc cå în afarå de Allah Preamaritul nu existå altå divinitate. Incå o datå mårturisesc cå Muhammed (s.a.v.) este robul şi Profetul Lui.                                                                                                                                   

PRINCIPIILE ISLAMULUI

1. Så crezi în Allah Preamåritul;

2. Så crezi în Ingerii Lui;

3. Så crezi în Cartile Lui;

4. Så crezi în profetii Lui

5. Så crezi în Ziua de Apoi

6. Så crezi în Destin, så crezi cå Binele şi Råul au fost create de Allah Preaînaltul, så crezi cå dupå moarte existå într-adevår înviere.

Cine nu recunoaflte unul din cele flase principii ale Credintei (Iman) înseamnå cå le neagå pe toate. De exemplu cine recunoaşte cinci principii, dar nu crede în Ziua de Apoi, nu poate fi musulman.

CREDINTA IN ALLAH PREAMÅRITUL

Primul principiu dintre cele flase principii ale Credintei este så crezi în Allah Preainaltul. Adicå, Allah existå! Persoana Lui detine toate însuşirile perfecte (adicå este ståpân pe tot ce este frumos, fårå exceptie), este curat şi departe de orice imperfectiune.

Insuşirile (calitåtile) Lui Allah Preainaltul se împart îndouå: 

1. Sîfât-î zâtiyye                                                             2. Sîfat-î subutiyye

Insuşiri existentale (sîfât-î zâtiyye)

Personalitatea Lui Allah Preamåritul se caracterizeazå prin flase însufliri:

1. Existenta (vugiud): Allah existå;

2. Vechime (kîdem): nu are trecut, este etern;

3. Sfârşit (bekâ): nu are sfârşit, este veşnic;

4. Unicitate (Vahdâniyet): este Unic prin personalitate şi însuşiri, altul ca El nu existå.;

5. Muhâlefetun lilhavâdis: nu are asemånare cu nimeni;

6. Kîiam binefsihi: în existenäa Lui nu are nevoie de nimic.

Insuşiri spirituale (sîfât-î subutiyye)

Allah are opt însuşiri spirituale:

1. Viata (hayat): este viu-Allah Preamåritul este viu şi dåtåtor de viatå;

2. Ştiinta, cunoaşterea (ilim): ştie, cunoaşte-Allah Preamåritul ştie tot, pânå şi cele mai ascunse intentii ale inimii;

3. Auz (semi): aude-Allah Preamåritul aude totul;

4. Våz (basar): vede-Allah Preamåritul, în noaptea cea mai întunecoaså, vede cum umblå furnica neagrå pe o piatrå neagrå şi-i aude mersul;

5. Vointa (irâdet): ştie så cearå-adicå este atât de hotårât, încât porunceşte şi înfåptuieşte totul dupå vointa Sa;

6. Putere (kudret): are putere nemåsuratå-Allah Preamaritul este ståpân peste toate;

7. Vorbire (kelam): vorbeşte fårå så aibå nevoie de sunete sau glas;

8. Creatie (tekvîn): creeazå din nimic, înfåptuieşte, întrupeazå.

CREDINTA IN INGERI

Principiul al doilea al Credintei este credinta în îngeri. Ingerii sunt entitåti create din luminå divinå, imateriale, fårå påcate, sub formå de suflete, care pot lua forma şi aspectul dorit. Ingerii nu au parte bårbåteascå sau femeiascå. Ei nu se revoltå la poruncile lui Allah Preamâritul. Ei nu obosesc, nu se plictisesc şi îndeplinesc fårå flovåialå poruncile. Nu simt nevoia så månânce sau så bea. Unii dintre ei au îndatoriri în cer, altii pe påmânt, iar altii în al Noualea Cer. Numai Allah Preamåritul ştie numårul lor. Patru dintre ei sunt mai marii îngerilor, sunt profetii lor.

CEI PATRU MARI INGERI

1. Gebrail (Gabriel) a.s: este mijlocitorul care aduce

Caräile lui Allah Cel Drept profetilor, adicå este arhanghelul poruncilor lui Allah;

2. Michiail (Mihail) a.s.: este înfîtuitorul unor evenimente ca de ex.: vânt, precipitatii, aduce cereale, plante;

3. Isrãfil (Vestitorul) a.s.: are îndatorirea så sune din

trompetå ca så vesteascå sosirea Zilei Sfârşitului Lumii şi Ziua Invierii Oamenilor;

4. Azrail (Ingerul Moräii) a.s.: este însårcinat så ia sufletele muribunzilor.

Pentru fiecare om sunt desemnati 384 de îngeri. Dintre aceştia Kirâmen Kâtibin fli Hafaza sunt îngerii care au datoria så noteze tot ceea ce fac oamenii.

CREDINTA IN CARTI

Al treilea principiu al Credintei este credinta în Cårti. Pentru a-şi face cunoscute hotårârile, poruncile, interdictiile şi întelepciunea cåtre supuşii Såi, din timp în timp, Allah Cel Drept şi-a pogorât Cårtile asupra profetilor Såi. Toate aceste Cårti se numesc Cårti Divine. Numårul Cårtilor şi al paginilor care au fost trimise profetilor prin mijlocirea lui Gabriel (Gebrail) este de 104.

PAGINILE (SUHUF)

10 pagini cåtre Profetul Adem (Adam) (a.s.);

50 pagini cåtre Profetul fiit (a.s.);

30 pagini cåtre Profetul Idris (a.s.);

10 pagini cåtre Profetul Ibrahim (Avraam) (a.s.)

Acestea însumeazå 100 de pagini.

CÅRTILE

1- Tevrat (Tora), pentru Profetul Musa (Moise) (a.s.)

2- Zebur (Psalmii), pentru Profetul Davud (David) (a.s.)

3- Ingil (Biblia), pentru Profetul Isa (Isus) (a.s.)

4- Kur’an (Coranul), pentru Profetul Muhammed (s.a.v.)

Odatå cu sosirea Coranului a fost anulatå valabilitatea celor trei Cårti de dinainte. Coranul cel Sfânt este alcåtuit din 114 capitole (sure) şi 6666 versete (ayet). Versetele sunt încadrate între douå pauze (puncte). Nici måcar o literå din Coran nu a fost schimbatå. Toate exemplarele Coranului din

toatå lumea sunt identice. Sub ocrotirea lui Allah, Coranul cel Sfânt nu se va schimba pânå la sfârflitul lumii.

CREDINTA IN PROFETI

Al patrulea principiu al Credintei este så crezi în Profeti. Profetii sunt aleşii lui Allah Cel Drept, trimişi pentru a le transmite robilor såi legile, poruncile, lucrurile interzise, mesajele Sale. Profetii sunt împuterniciti så facå în afla fel, încat så-i fereascå pe oameni de abateri, precum credinta în dualitatea lui Allah şi în idoli, iar oamenii, atât pe påmânt, cât şi în Lumea de Apoi så atingå fericirea. Deoarece mintea omeneascå nu este suficientå pentru a gåsi drumul izbåvirii, Allah Preaînaltul a trimis profetii pentru fericirea veşnicå a robilor såi. Profetii sunt împuterniciti din partea lui Allah cu

darul de a face miracole. Cu voia lui Allah, unele lucruri extraordinare, adicå nemaivåzute şi greu de crezut cå ar exista, au putut fi înfåptuite cu uşurintå de profeti.

Primul om şi primul profet este Adem (Adam) (a.s.). Astfel cå la originea omului, care la crearea sa capatå o existentå superioarå, nu se aflå maimuta, afla cum sustin unii ce gândesc greşit, ci chiar omul. În realitate, aceastå greşealå a celor care spun “la originea omului se aflå maimuta”, a fost ştearså de la rådåcinå prin dezvoltarea ştiintei. Trebuie så ştim fårå îndoialå cå la originea omului nu se aflå maimuta, ci omul, care se trage din Adem fli Havva (Adam fli Eva), cei mai curati, veniti direct din Rai.

INSUŞIRILE PROFETILOR

Cinci sunt însuşirile profetilor-indispensabile şi necesare de ştiut:

1. Corectitudine, adevâr (Sîdk): profetii sunt drepti, cinstiti. Ei nu spun niciodatå minciuni;

2. Incredere (Emanet): profeäii sunt devotaäi, fideli, în orice chestiune poti så ai încredere în ei;

3. Comunicare (Teblig): comunicå fara temere şi fårå lipsuri poruncile interdictiile lui Allah Preamaritul;

4. Generozitate (Fetanet): sunt foarte generoşi şi inteligenti;

5. Inocentå, cinste (Ismet): sunt inocenti, sunt departe de a påcåtui.

Profetul nostru Muhammed (s.a.v.), fatå de ceilalti profeti mai are încå cinci însuşiri:

1. Este superior tuturor profeäilor;

2. A fost trimis tuturor oamenilor fli spiritelor;

3. Este ultima verigå (Hatemu’l-Enbiya) a lantului de profeti, adicå este ultimul profet. Dupå el nu va mai veni nici un alt profet;

4. A fost trimis pentru ocrotirea lumii întregi;

5. Legea aduså de el va fi valabilå pânå la sfârşitul lumii.

PROFETII ALE CÅROR NUME FIGUREAZÅ IN CORAN

Dupå unele surse, de la Adem (Adam) (a.s.) şi pânå la Profetul nostru, au venit 124 de mii de profeti, iar dupå alte surse, 224 de mii de profeti. Dintre aceştia numai 28 sunt mentionati în Coranul cel Sfânt. Numele sfinte ale profetilor care sunt trecute în Coran şi trebuie neapårat ştiute sunt:

1) Adem (Adam) 10) Yakub (lacob) 19) Ilias (Ilie)

2) Idris (Idris) 11) Yusuf (Iosif) 20) Elyesa (Eliseu)

3) Nuh (Noe) 12) Eyyüb (Iov) 21) Zülkifl (Zulkifil)

4) Hud (Hud) 13) fiuayb (fiu’ayb) 22) Zekeriyya (Zaharia)

5) Salih (Salih) 14) Musa (Moise) 23) Yahya (Ioan)

6) Ibrahim (Avraam) 15) Harun (Aaron) 24) Isa (Isus)

7) Lut (Lot) 16) Davud (David) 25) Uzeyr (Uzair)*

8) Ismail (Ismail) 17) Suleyman (Solomon) 26) Lokman (Luqman)*

9) Ishak (‹saac) 18) Yunus (Iona) 27) Zulkarneyn*

28) Hazret-i Muhammed (aleyhimusselam)

*Despre aceştia trei unii spun cå sunt persoane iubite ale lui ALLAH

(evliya) şi nu profeti.

PROFETUL NOSTRU

Stråmoşii Profetului nostru (Ejdad-î Alisi)

Începând de la el şi pânå la Adnan din neamul lui Ismail, genealogia paternå a Profetului nostru este:

Hz. Muhammed, Abdullah, Abdulmuttalib, Haflim, Abdimenaf, Kusayy, Kilab, Murre, Kaab, Luey, Gaalib, Fihr, Malik, Nadr, Kinane, Huzeyme, Mudrike, Ilyas, Mudar, Nizar, Meaad, Adnan.

Genealogia maternå este:

Hz. Muhammed, Amine, Vehb, Abdimenaf, Zuhre, Kilab.

Dintre profeti, cel deasupra tuturor, cel mai mare în orice problemå sau situatie este, fårå îndoialå, måretul Muhammed Mustafa (s.a.v.) Majoritatea celorlalti profeti trimişi înaintea lui Muhammed erau destinati doar unei comunitåti, unui oraş sau unui sat; pe când Profetul nostru a fost trimis ca ocrotitor pentru toatå omenirea, pentru toate fåpturile, adicå pentru cele 18 mii de lumi. Pentru a înäelege ce mare protector pentru omenire este Muhammed (s.a.v.), va trebui så vedem starea lumii înainte de venirea lui pe påmânt. Dupå cum se ştie, înainte de venirea lui Muhammed (s.a.v.), în lume a existat o perioadå dominatå din toate punctele de vedere de fapte rele şi neorânduialå. Oamenii acelor vremuri de obicei tråiau în anormalitate şi fårådelegi. Omenirea era departe de dreptate, justitie şi civilizatie; îngropatå în vârtejul unei cruzimi de groazå. Erau în floare

haiducia, prostitutia, tirania şi uzurparea Astfel cå, cine era mai puternic, acela atenta la averea, viata, onoarea celorlalti, le lua tot ce aveau. Unii oameni, conducându-se dupa credinte mincinoase şi neadevarate, îşi îngropau de vii copiii de sex feminin şi-i omorau. Erau aşa de îngropati în sålbåticie şi necinste, încât o femeie era împårtitå de mai multi bårbati. Femeia nu avea nici o valoare, pretuire în comunitate. Ea era consideratå o simplå marfå care putea fi cumpåratå sau vândutå pe bani. Oamenii erau împårtiti în grupuri de triburi duflmane între ele, deseori având loc råzbunåri de sânge între diferitele triburi. Mehmed Akif zugråveşte aşa de bine aceastå stare de lucruri a omenirii în versurile de mai jos:

“In sfâşiere întrecuse omul pe hienå

Cel får-de dinti mâncat de frati era”

Intr-o astfel de perioadå Profetul nostru (s.a.v.)a fericit lumea prin naşterea sa în zorii zilei de 12 a lunii Rebiyyulevvel a anului 571 d.Ch., în oraşul Mecca (Mekke-i Mukerrem). Profetul nostru, ultima verigå în lantul profetilor, la vârsta de 40de ani, chiar şi înainte de a cåpåta darul profetiei şi legislatia (fleriat), a facut multe minuni. Pentru cå s-a cålåuzit dupå porunca “Fii drept afla cum ti s-a poruncit”, în toatå perioada vietii a fost exemplul viu al devotamentului şi al dreptatii. Era departe de orice ipocrizie şi minciunå. Intr-o vreme în care oamenii nu se bizuiau unii pe altii, nu aveau încredere unul în celalalt, toti pe el îl credeau, pe el se bizuiau, erau de acord cu judecata şi hotårârea lui în orice neîntelegere ivitå între

oameni. Chiar fli duflmanii care-l dezaprobau, recunoflteau devotamentul şi dreptatea lui, recunoşteau cå el este departe de minciunå şi prefåcåtorie; îi pretuiau conduita (morala) ireproşabilå, caracterul integru şi-i ziceau “Muhammed cel demn de încredere” (Muhammedu’l-Emin).

Iatå cå, spre fericirea omenirii, Profetul nostru (s.a.v.) a apårut într-o perioadå în care lumea zåcea în întuneric şi obscuritate. El a dat deoparte credintele neadevårate, a scåpat lumea de întuneric cu ajutorul luminei credintei adevårate şi a Islamului şi a dåruit omenirii cheia fericirii

vietii pe påmânt şi în Lumea de Apoi, a aråtat drumul adevårat spre civilizatie. Aståzi, chiar şi numeroşi orientalişti ne-muslumani care cerceteazå neutru istoria Islamului, au fost nevoiti så recunoascå superioritatea lui Muhammed (s.a.v.), neasemuita sa conduitå moralå şi faptul cå el este pentru omenire cel mai mare ocrotitor şi salvator; într-adevår, aceşti orientalişti nu s-au putut abtine så nu-l admire.

Intr-o lucrare traduså de Muhammed Esad, renumitul filozof englez, T. Karlayl spune urmåtoarele: “Il iubesc pe Mareäul Muhammed (s.a.v.) tocmai pentru cå este departe de ipocrizie. In umanitate nu existå un cântar care så-l cântåreascå pe Måretul Muhammed. Este atât de greu şi mare, încât nu poate fi cântårit”. Dacå alti ne-musulmani de omenie au atâta admiratie pentru Profetul nostru (s.a.v.), dacå aratå atâta interes şi ataşament, trebuie så ne gândim cum så facem ca noi, credincioşii lui, så ne legåm de el cu dragoste flşi respect. Trebuie så adåugåm aici cå, dupå ce Profetul nostru

a onorat lumea şi spiritul, legile aduse de profetii de dinainte şi-au pierdut valabilitatea. Echitatea şi autoritatea apartin Profetului nostru (s.a.v.) De aceea, o datå, Muhammed (s.a.v.), våzând în mâinile Måretului Omer pagini din Tora, i-a zis, mustrându-l: “fii tu, ca şi evreii şi creştinii, te îndoieşti de puterea profetiei mele sau de Coranul ce mi s-a revelat? Pe cuvânt cå Moise, profetul cåruia i-a fost trimiså Tora, dacå ar mai tråi, n-ar mai avea

nici o putere.

”Din aceastå cauzå, cu toatå propaganda religiilor neadevårate şi, în special, a intensei propagande creştine, în epoca noastrå, nici Biblia, nici Tora nu au nici o trecere. In zilele noastre şi pânå-n Ziua de Apoi suveranitatea îi apartine numai Profetului nostru, Muhammed Mustafa (s.a.v.).

CREDINTA IN ZIUA DE APOI

Al cincilea principiu al Credinäei este sa crezi în Ziuade Apoi.

Înseamnå så crezi în Trâmbita vestitoare, în învierea şi ridicarea mortilor din morminte, primind caietul faptelor lor (amel defterleri) şi în faptul cå se adunå în locul judecåtii (mahfler meydanî), unde li se va cere socotealå pentru faptele lor. Mai înseamnå så crezi în particularitåtile specifice Zilei de Apoi, cum ar fi: balanta (mizan), mijlocirea pentru iertarea påcatelor (şefaat), podul Sîrat, apa Kevser, Rai, Iad.

Ziua de Apoi este viata fårå de sfârşit de dupå lumea aceasta. Allah Preamaritul a creat aceastå lume şi tot ceea ce existå, dar pentru o vreme limitatå. Atunci când îngerul Israfil va trâmbita prima oara, va veni sfârşitul şi toti oamenii vor muri, lumea şi tot ce existå dincolo de lume se va sfårâma şi va pieri. La a doua trâmbiätre, toate fåpturile vor învia şi se vor aduna la locul Judecåtii pentru a da socotealå. Acolo, în prezenta lui Allah, toate faptele vor fi cântårite, tuturor li se va face dreptate şi cei neîndreptåtiti vor fi îndreptåtiti, toti vor primi ceea ce li se cuvine. Dupå Judecatå, cei buni vor merge în Rai, iar unii dintre ei vor vedea frumusetea Celui Drept. Cel care nu crede în Ziua de Apoi, nu crede nici în Allah, nici în Profet. Sfârflitul vietii (Ecel) Ecel înseamnå sfârşitul existentei predestinate omului (destinul pe care Allah ti-l scrie şi ti-l decide.) Când vine sfârşitul, nu întârzie nici un minut, nici nu vine mai devreme. Oricare ar fi pricina mortii unui om, el moare pentru cå afla i-a fost predestinat.

CREDINTA IN DESTIN

(KADER KAZA)

Al şaselea principiu al Credintei este så crezi în Destin. Deoarece notiunile de Destin sunt greu de înteles, pentru o însuflire mai ufloarå, vom explica mai întâi ce înseamnå “Irade-i giuz’iyye”. Dorinta, vointa omului (Irade-i giuz’iyye) “Irade-i giuz’iyye” înseamnå împuternicirea limitatå şi dreptul la preferintå acordate de Allah. Are o mare importantå deoarece dacå omul îşi foloseşte vointa pentru o faptå bunå, va câştiga binele, dar dacå îşi foloseşte vointa pentru råu, va câştiga råul. Astfel, omul va câştiga prin vointa sa ori Raiul, ori Iadul. Da, singurul Creator este Allah. Dacå El nu porunceşte, nu creazå, nimic nu va exista. In aşa måsurå încât robul este câştigåtorul, adicå cel care le face pe toate. Vointa ce i s-a inoculat omului seamånå cu sistemul de directie al automobilului. În ce directie îl întoarce omul, automobilul în acea parte merge. Din aceastå cauzå un om nesupus (revoltat) zicând “eu ce så fac, aşa a poruncit, aşa a creat Allah”, nu poate scåpa fugind de råspundere. Da, Allah a poruncit ,dar a poruncit deoarece vointa şi stråduinta robului indicå aceastå cale. Dacå robul n-ar avea acest irade-i giuz’iyye, adicå dreptul la preferintå, ar însemna cå Allah nu i-a dat prilejul încercårii, cå l-a obligat la bine sau la råu. Pe când Allah este departe de a-şi obliga robul så facå un råu ca apoi så-l pedepseascå.

Sursa:SCURT MANUAL PENTRU DEPRINDEREA REGULILOR RELIGIEI ''ILMIHAL''

FAZİLET

NEŞRİYAT ve TİCARET A.Ş.

Lista celor 99 de nume ale lui Allah

Lista celor 99 de nume ale lui Allah

In cele ce urmează va fi prezentată lista celor 99 de nume ale Lui Dumnezeu, conform tradiţiei islamice. Nu există o listă inviolabilă a acestor 99 de nume, iar aceasta este o versiune care cuprinde aceste atribute ale Domnului. „Ale Lui Allah sunt numele cele mai frumoase! Chemaţi-L cu ele şi depărtaţi-vă de aceia care schimonosesc numele Lui. Ei vor fi răsplătiţi după ceea ce fac! (Qur’an 7:180)

er-Rahman

(الرحمن) Milosul – „Domnul vostru este Domn Unic. Nu există altă divinitate în afară de El. El este Milostiv, Îndurător”. (Qur’an 2:163)

er-Rahim

(الرحيم) Milostivul / Îndurătorul (vezi Qur’an 2:163)

el-Malik

(الملك) Stăpânul Tronului / Regele – „Preaînalt este Allah, Stăpânul adevărat! Nu există alta divinitate în afară de El, Stăpânul Tronului sublim!” (Qur’an 23:116)

el-Quddus

(القدوس) Preasfântul / Cel Sfânt – „Cele din ceruri şi de pe Pământ Îl preamăresc pe Allah – Stăpânul, Cel Sfânt, Atotputernicul şi Înteleptul. ” (Qur’an 62:1)

As-Salaam

(السلام) Tămăduitorul / Făcătorul de pace – „El este Allah, afară de care nu este alt Dumnezeu: Stăpânitorul, Cel Sfânt, Făcătorul de pace, Apărătorul Credinţei, Veghetorul, Cel Tare, Atotputernicul, Cel Preaînalt. Mărire Lui Allah, El este mai presus de ceea ce Îi asociaţi” (Qur’an 59:23)

Al-Mu'min

(المؤمن) De Credinţă Dătătorul / Apărătorul Credinţei (Qur’an 59:23)

Al-Muhaymin

(المهيمن) Veghetorul (Qur’an 59:23)

Al-Aziz

(العزيز) Puternicul / Cel Tare (Qur’an 59:23)

Al-Jabbar

(الجبار) Temutul / Atotputernicul (Qur’an 59:23)

Al-Mutakabbir

(المتكبر) Preamăritul / Cel Preaînalt (Qur’an 59:23)

Al-Khaliq

(الخالق) Creatorul”El este Allah: Făcătorul, Creatorul, Dătătorul de chipuri. Ale lui sunt numele cele mai frumoase (Qur’an 59:24)

Al-Bari'

(البارئ) Plămăduitorul / Făcătorul (Qur’an 59:24)

Al-Musawwir

(المصور) Plăsmuitorul /Dătătorul de Chipuri (Qur’an59:24)

Al-Ghaffar

(الغفار) Iertătorul „Vesteşte, robilor Mei că Eu sunt Iertătorul, Îndurătorul– Al –Gahfur, Ar –Rahim”. (Qur’an 15:49)

Al-Qahhar

(القهار) Biruitorul / Stăpânul Atotputernic „Spune: Eu sunt numai un prevenitor!Nu există nici o divinitate Afară de Allah Cel Unic, Stăpânul Atotputernic – Al-Wahid, Al-Qahhar”. (Qur’an 38:65)

Al-Wahhab

(الوهاب) Dăruitorul / Cel Darnic – „Doamne! Nu ne duce în rătăcire inimile noastre, după ce tu ne-ai călăuzit şi dă-ne nouă îndurarea Ta, căci Tu eşti Cel Darnic – Al-Wahhab”. (Qur’an3:8

Ar-Razzaq

(الرزاق) Înzestrătorul / Întreţinătorul „Ci Allah este Întreţinătorul – Ar-Razzaq, Stăpânul Puterii, Cel Statornic.” (Qur’an 51:58)

Al-Fattah

(الفتاح) Deschizătorul / Dătătorul de Victorie / Marele Judecător „Spune:Domnul nostru ne va aduna pe noi, apoi va hotărî între noi cu dreptate, căci El este Marele Judecător, Atoateştiutorul – Al-Fattah, Al-Alim (Qur’an 34:26)

Al-`Alim

(العليم) Ştiutorul / Atoateştiutorul (Qur’an 34:26)

Al-Qabid

(القابض) Cel ce Întăreşte / Cel care Reţine „Cine e acela care Îi dă Lui Dumnezeu un bun înprumut? El I-l va înmulţi – În Viaţa de Apoide mai multe ori, căci Dumnezeu – Allah micşorează sau măreşte– darul Său şi voi la El vă veţi întoarce. (Qur’an 2:245)

Al-Basit

(الباسط) Dătătorul / Cel ce permite progresul / Cel ce Dăruieşte ocrotire pentru ca să permită – Oamenilor, Naturii; să se dezvolte „Şi nu ţine mâna înlănţuită în jurul gâtului tău, dar nici nu o întinde de tot, – pentru ca să nu rămâi ocărât şi întristat!” (Qur’an17:29)

Al-Khafid

(الخافض) Coborâtorul / Cel ce doboară / Cel ce umileşte pe necredincioşi „Aceia care se împotrivesc lui Dumnezeu – Allah şi Trimisului Său vor fi doborâţi ca şi cei de dinainte de ei. Noi am pogorât semen limpezi, iar necredincioşi vor avea parte de o osândă umilitoare, …” (Qur’an 58:5)

Ar-Rafi‘

(الرافع) Înălţătorul / Cel ce Înnobilează, Cel care Glorifică „El este acela care v-a făcut pe voi urmaşi pe pământ, care v-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte, pentru a vă cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevărat Domnul Tău este repede la pedeapsă, Însă El este Iertător, Îndurător – Al-Ghafur, Al Rahim. ” (Qur’an 6:165)

Al-Mu‘izz

(المعز) Îndemnătorul / Cel ce cinsteşte „Spune: O, Doamne, Stăpân peste toate! Tu dai stăpânire aceluia care voieşti Tu şi îl umileşti pe cel care voieşti Tu. În mâna Ta se află Binele şi Tu eşti Cel care are putere peste toate. (Qur’an3:26)

Al-Mudhill

(المذل) Umilitorul / Cel ce umileste (Qur’an 3:26)

As-Sami‘

(السميع) Auzitorul / Atoateauzitorul (Qur’an17:30)

Al-Basir

(البصير) Văzătorul / Atoatevăzător „Într-adevăr Domnul tău dă cele de trebuinţă cu prisosinţă cui voieşte El sau le dă cu măsură. El este Atoateştiutor, Atoatevăzător (Qur’an17:30)

Al-Hakam

(الحكم) Judecata / Judecătorul (Qur’an 22:69; 28:88)

Al-`Adl

(العدل) Dreptatea / Cel Drept (Qur’an 6:115)

Al-Latif

(اللطيف) Subtilul / Cel Subtil „Nimeni nu-l poate stăpâni, însă stăpânirea sa este asupra tuturor: Cel ce este mai presus de orice întelegere umană, însă a cărei Întelegere este asupra tuturor lucrurilor.” (Qur’an 6:102.. :104)

Al-Khabir

(الخبير) Cunoscătorul / Atoateştiutor „Într-adevăr Domnul tău dă cele de trebuinţă cu prisosinţă cui voieşte El sau le dă cu măsură. El este Atoateştiutor, Atoatevăzător – Al- Khabir, Al Basir (Qur’an 17:30)

Al-Halim

(الحليم) Blandul / Cel ce Îngăduie / Îngăduitorul „Dumnezeu este cel ce susţine cerurile şi pământul, şi pe toate fiinţele, mărturisiţi că Dumnezeu este glorios; voi însă nu înţelegeţi cum aceştia mărturisesc Gloria Lui. Cu adevărat El este Îngăduitor, Mult Iertător ! (Qur’an 17:44)

Al-'Azim

(العظيم) Măreţul / Cel Suprem / Cel Magnific „Dumnezeu! Nu există alt dumnezeu în afară de El, Viul, Veşnicul, nici picoteala nici somnul nu-L ating vreodata, ale Lui sunt cele din Ceruri şi de pe Pământ, cine ar putea mijloci la El fără îngăduinţa Sa? El cunoaşte cele de dinaintea lor şi cele de după ei, şi pe cele din împrejurul lor. Dar ei nu cunosc decât ceea ce El voieşte. Tronul Său este mai întins decât cerurile şi pământul a căror păzire nu-I este Lui povară, căci El este Înaltul, Supremul – Marele” (Qur’an 2:255)

Al-Ghafur

(الغفور) Preaiertătorul / A toate iertătorul (Qur’an 39:53)

Ash-Shakur

(الشكور) Preamulţumitorul / Cel ce apreciază (Qur’an 35:29-30)

Al-Aliyy

(العلي) Înaltul (Qur’an 2:255)

Al-Kabir

(الكبير) Marele / Cel ce cunoaşte totul „O tu cel ce eşti credincios! Ai teamă de Dumnezeu, fie ca fiecare suflet să cunoască ce a făcut şi ce va lăsa pentru ziua de mâine. Temeţi-vă de Dumnezeu, El este Cel ce cunoaşte tot ceea ce voi faceţi. Nu fiţi ca cei ce uită de Dumnezeu, căci El va uita de sufletele voastre, aşa cum a făcut şi cu cei de dinaintea voastră. ” (Qur’an 49:13; 59:18-19)

Al-Hafiz

(الحفيظ) Păzitorul / Atoatepăzitorul (Qur’an 34:21)

Al-Muqit

(المقيت) Hrănitorul / Întreţinătorul (Qur’an 29:60; 27:64; 4:85)

Al-Hasib

(الحسيب) Cumpătatul / Cel suficient „Aceia care transmit mesajele lui Allah şi se tem de El şi nu se tem de nimeni afară de Allah – să ştie că Allah este de ajuns pentru a ţine socoteala – la toate. (Qur’an33:39)

Al-Jalil

(الجليل) Dhu al-jalal Maiestosul / Cel Plin de Slavă „Binecuvântat fie numele Domnului tău Cel Plin de Slavă şi de Cinste – Dhu al-jalal wa-l-'ikram! (Qur’an55:78)

Al-Karim

(الكريم) Generosul / Cel Generos „O, omule! Ce te-a înşelat pe tine în privinţa Domnului tău Cel Generos – Al-Karim, Care te-a creat, te-a întregit şi ţi-a dat statură dreaptă şi te-a plăsmuit pe tine în chipul în care a voit?” (Qur’an 82:6-8

Ar-Raqib

(الرقيب) Veghetorul / Cel Veghetor „Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: "Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!" şi am fost martor asupra lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. şi după ce m-ai luat la Tine, ai fost doar Tu Veghetor peste ei, căci Tu eşti Martor tuturor lucrurilor!."” (Qur’an5:117)

Al-Mujib

(المجيب) Răspunzătorul / Cel ce răspunde „Şi Domnul vostru zice: "Chemaţi-Mă şi Eu vă voi răspunde! Aceia care din prea multă trufie refuză să Mă adore vor intra în Gheenăumiliţi."” Qur’an (40:60)

Al-Wasi‘

(الواسع) Cuprinzătorul / Cel cu Har Nemărginit „Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul şi ori încotro vă veţi întoarce, acolo este Faţa lui Allah, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit, Atoateştiutor.” (Qur’an2:115)

Al- Hakim

(الحكيم) Înţeleptul „Aceia, însă, care cred şi săvârşesc fapte bune vor avea parte de grădinile fericirii,

Şi veşnic vor rămâne în ele. Făgăduinţa lui Allah este adevărată, iar El este Puternic, Înţelept – Al-’Aziz, Al-Hakim. ” (Qur’an 31:8-9)

Al-Waddud

(الودود) Iubitorul / Cel Plin de Dragoste „ El este Cel Iertător, Cel Plin de Dragoste – Al-Ghafur, Al- Wadud. ” (Qur’an 85:14)

Al-Majid

(المجيد) Gloriosul / Cel Glorios (Qur’an 85:15)

Al-Ba'ith

(الباعث) Învietorul / Cel ce Învie „O, voi oameni! Dacă sunteţi în îndoială cu privire la Înviere, Noi doară v-am creat din ţărână”… (Qur’an 22:5)

Ash-Shahid

(الشهيد) Mărturisitul / Martorul „Allah va hotărî în Ziua Învierii în legătură cu aceia care au Crezut, cu aceia care au îmbrăţişat iudaismul, cu sabeenii, cucreştinii, cu magii şi cu aceia care i-au făcut asociaţi. Allah va hotărî între ei în Ziua Judecăţii. Allah este la toate Martor. ” (Qur’an 22:17)

Al-Haqq

(الحق) Adevărul „Şi mai presus – de toate este Allah - Regele, Adevărul Al-Malik, al-Haqq! Nu te grăbi cu – recitarea Coranului mai înainte de a ţi se încheia revelarea lui! şi spune: „Doamne, sporeşte-mi mie ştiinţa!” (Qur’an 20:114 24:25 38:84)

Al-Wakil

(الوكيل) Apărătorul / Ocrotitorul „Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este

de ajuns ca Ocrotitor – Wakil. ” (Qur’an 4:171)

Al-Qawuyy

(القوى) Vigurosul / Cel Tare „Noi i-am trimis pe trimişii Noştri cu semnele cele limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa, pentru ca oamenii să fie cu dreptate, şi am făcut să pogoare fierul, în care se află putere mare şi foloase pentru oameni şi pentru ca Allah să ştie cine Îl ajută pe El şi pe trimişii Săi fără ca ei să fie văzuţi! Allah este Tare – şi Puternic – Qawaie, 'Aziz. (Qur’an 57:25)

Al-Matin

(المتين) Tarele / Cel Statornic „Ci Allah este Întreţinătorul – Ar-Razzaq, Stăpânul puterii, Cel Statornic – Al-Matin. ” (Qur’an 51:58)

Al-Wali

(الولى) Oblăduitorul / Ocrotitorul „Ocrotitorul meu este Allah Cel care a pogorât Cartea şi El

ia asupra Sa – ocrotirea celor evlavioşi. ” (Qur’an 7:196)

Al-Hamid

(الحميد) Lăudatul / Cel Vrednic de Laudă „Dar ei au zis:„Te miri tu de hotărârea lui Allah?Îndurarea şi

binecuvântarea lui Allah asupra voastră, o, locuitori ai acestei case!El este cu adevărat Cel Vrednic de Laudă şi Cel Vrednic de Glorie – Hamid, Majid!” „

Al-Muhsi

(المحصى) Socotitorul / Cel ce socoteşte „Toţi cei care se află în ceruri şi pre pământ vor veni la Cel Milostiv ca robi, El i-a socotit şi i-a numărat pe ei bine. şi fiecare dintre ei va veni la El în Ziua Învierii singur. ” (Qur’an19:93-95)

Al-Mubdi'

(المبدئ) Începătorul / Creatorul „Nu este El Cel care a început înfăptuirea – omului şi apoi îl va face din nou? Oare Cine este Cel care vă dă din cer şi de pe pământ cele de trebuinţă traiului? Oare există altă divinitate alături de Allah? Spune: „Aduceţi dovada voastră dacă voi sunteţi cei care grăiesc adevărul!” (Qur’an27:64)

Al-Mu‘id

(المعيد) Înapoi-aducătorul / Cel ce Readuce „Spune:"Allah creează făptura şi apoi o readuce! Cum de puteţi voi să staţi Departe ?" (Qur’an 19:34)

Al-Muhyi

(المحيى) De viaţă Dătătorul / Dătătorul de viaţă „Spune: „O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu există altă divinitate în afară de El! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale! şi urmaţi-l! Poate că veţi fi călăuziţi!” (Qur’an 7:158)

Al-Mumit

(المميت) De moarte Dătătorul / Dătătorul de moarte (Qur’an 7:158)

Al-Hayy

(الحي) Viul / Cel Veşnic Viu „El este Cel Veşnic Viu – Al-Hayy. Nu există altă divinitate afară de El, deci chemaţi-L pe El cu credinţă curată numai în El! Mărire lui Allah, Stăpânul lumilor. ” (Qur’an 40:65)

Al-Qayyum

(القيوم) Fiinţătorul / Atotputernic „Feţele se vor pleca umilite în faţa Celui Veşnic Viu – şi Atotputernic – Al-Hayy, Al-Qayyum şi nefericit va fi acela care va purta o nedreptate. ” (Qur’an 20:111)

Al-Wajid

(الواجد) Aflătorul / Cel ce -află / - găseşte „Oare sunt siguri aceia care au pus la cale fapte rele că Allah nu va face pământul să-i înghită sau că nu va veni asupra lor osânda de acolo de unde ei nu se aşteaptă?Sau să-i facă să piară în timpul umbletului lor, fără ca ei să-l poată face neputincios?” (Qur’an16:45-46)

Al-Magid

( (الماجد) Prealăudatul (Qur’an11:72-73)

Al-Ahad

(الاحد) Unul (Qur’an 38:65; 4:171)

As-Samad

(الصمد) Absolutul (Qur’an 112:1-4)

Al-Qadir

(القادر) Puternicul (Qur’an 36:80-83)

Al-Muqtadir

(المقتدر) Preaputernicul (Qur’an18:45-46)

Al-Muqaddim

(المقدم) Înainte-rânduitorul (Qur’an 12:89-92)

Al-Mu'akhkhir

(المؤخر) Apoi-rânduitorul (Qur’an 71:1-4)

Al-Awwal

(الأول) Întâiul (Qur’an57:3)

Al-Akhir

(الأخر) Ultimul (Qur’an28:88)

Az-Zahir

(الظاهر) Văzutul (Qur’an 3:190-191)

Al-Batin

(الباطن) Nevăzutul (Qur’an 6:102-104)

Al-Wali

(الوالي) Cârmuitorul (Qur’an 13:11)

Al-Muta'ali

(المتعالي) Supremul / Preaînaltul (Qur’an 13:8-10)

Al-Barr

(البر) Preacuratul (Qur’an 52:25-28)

Al-Tawwab

(التواب) De căinţă primitorul (Qur’an 2:160 9-104)

Al-Muntaqim

(المنتقم) Răzbunătorul (Qur’an 14:42-47)

Al-‘Afuww

(العفو) Îngăduitorul (Qur’an 42:30-31; 4:147-149)

Ar-Ra'uf

(الرؤوف) Preabunul (Qur’an 3:30; 22:65; 57:9)

Malik-al-Mulk (مالك الملك)Stăpânul stăpânirii (Qur’an 3:26)

Dhu-al-Jalali wa-al-Ikram

(ذو الجلال و الإكرام) Cel cu maiestate, onoare şi cinstire (Qur’an 55:78)

Al-Muqsit

(المقسط) Împărţitorul (Qur’an 21:47)

Al-Jami‘

(Gami’) (الجامع) Adunătorul (Qur’an 11:103)

Al-Ghani

(الغنى) Bogatul (Qur’an 10:68; 35:15-17)

Al-Mughni

(المغنى) Îmbogăţitul (Qur’an 24:32)

Al-Mani'

(المانع) Prevenitorul / Proteguitorul (Qur’an 5:24-26)

Ad-Darr

(الضار) Păgubitorul (Qur’an 2:155-157; 2:214)

An-Nafi‘

(النافع) Folositorul

An-Nur

(النور) Lumina

Al-Hadi

(الهادي) Tihnitul

Al-Badi

(البديع) Înnoitorul

Al-Baqi

(الباقي) Durătorul

Al-Warith

(الوارث) Moştenitorul

Ar-Rashid

(الرشيد) Călăuzitorul

As-Sabur

(الصبور) Răbdătorul

Allah

(الله) Dumnezeu

Sursa: Wikipedia