CUM SE FACE RUGÅCIUNEA?

O persoanå care doreŞte så facå rugåciunea, în primul
rând trebuie så fie atentå ca, lângå şi pe locul unde va avea
loc rugåciunea, så nu existe murdårii care så fie o piedicå în
calea unei rugåciuni valabil. Face ablutiunea, se întoarce în
directia Kaabei şi se transpune pe o treaptå deasupra
problemelor lumeşti. Este påtruns de faptul cå se aflå în
prezenta Lui Allah. Face mårturia intentiei cu inima de a face
rugåciunea. De ex. Rugaciunea de traditie din zori: se face
mårturia intentiei cu inima de a face rugåciune zicând
“Mårturisesc intentia så îndeplinesc, pentru voia lui Allah,
traditia rugåciunii de aståzi dimineatå”.
Dacå trebuiesc îndeplinite conditiile, se face mårturia
intenäiei cu inima de a face rugåciuni zicând: “Mårturisesc
intentia så îndeplinesc, pentru voia Lui Allah, obligatia rugåciunii
de zori ale zilei de azi”.
Dacå trebuie fåcute rugåciuni facultative, atunci se face
mårturia intentiei cu inima zicând: “Mårturisesc så fac rugåciuni
pentru voia Lui Allah”.
Apoi se ia pozitia pentru formula de început, tinând palmele
desfåcute şi îndreptate în directia Kaabei, cu degetele mari
se ating lobii urechilor. Adicå, se spune ”Allahu ekber” .
Femeile înså, îşi ridicå palmele desfacute în afla fel ca
d e g e t e l e s å a j u n g å l a n i v e l u l u m e r i l o r.
Apoi bårbatii îşi înlåntuie încheietura mâinii stângi cu
degetul mare fli cel mic de la mâna dreaptå la nivelul
abdomenului , iar femeile îfli pun mâna dreaptå peste
cea stângå la nivelul pieptului. Ochii trebuie så priveascå spre
locul de “prosternare”.
Dupå aşezarea mâinilor în pozitia cerutå se rosteşte
“Subhaneke”, apoi se rosteşte “Euzu” şi “Besmelle” şi se recitå
“Fatiha-i şerife”. La sfârflit se zice “amin”. Dupå care se recitå
cel putin un verset de lungimea unui capitol sau un capitol
scurt. Bratele se coboarå pe lângå corp, se rosteşte “Allahu
Ekber” şi se trece la pozitia de plecåciune.
In timpul plecåciunii, bårbatii îşi tin mâinile pe genunchi cu
degetele îndepartate, iar trupul şi capul trebuie så fie pe aceeaşi
linie . Femeile nu se apleacå cât bårbatii. . In timpul plecåciunii se 
rosteşte cel putin de 3 ori “Subhane
rabiye'l-azim” şi se privesc vârfurile picioarelor.
Capul nu se apleacå, se tine drept. Dupå plecåciune se
rosteşte ”Semiallahu limen hamideh” fli ”Rabbena lekel hamd”
şi se îndreaptå spatele. Apoi, zicând “Allahu Ekber”, se trece în
pozitia prosternårii. Pentru a face prosternare,mai întâi se pun
jos genunchii, apoi mâinile şi la urmå capul (In timpul prosternare
conditia este så simti asprimea locului unde îti pui fruntea şi
nasul). Degetele de la mâini şi de la picioare se orienteazå spre
Kaaba.
In timpul prosternårii, bårbatii îşi tin genunchii îndepårtati,
iar abdomenul, departe de coapse. Vârfurile degetelor de la
picioare trebuie så fie orientate spre Kaaba .
Femeile, spre deosebire de bårbati, dimpotrivå, îşi apropie
genunchii şi-şi tin abdomenul lipit de coapse, iar degetele de la
picioare nu sunt orientate spre Kaaba, ca la bårbati. Ele îşi lipesc
de påmânt partea anterioarå a labelor de la picioare . In timpul
 prosternårii se rosteşte de 3 ori “Subhane rabbiye'lala”, apoi, 
zicând “Allahu Ekber”, se ridicå din pozitia de
prosternare fli se efectueazå pozitia aşezat cu picioarele dedesupt.
Se aşteaptå în aceasta pozitie cât så se rosteascå “Subhanallah”,
apoi, zicând “Allahu Ekber”, se trece la a doua prosternare. In
aceastå pozitie se spune de 3 ori “Subhane rabbiye'l-ala”, apoi,
zicând “Allahu Ekber”, se trece la a doua unitate de rugåciune.
Mâinile iau pozitia de înlantuire de la început, apoi se rosteşte
“Besmele” fli “Fatiha” fli se recitå o surå sau un verset lung. Apoi
se face plecåciunea şi prosternarea exact ca la prima unitate
de rugåciune. Dupå a doua prosternare din a doua unitate de
rugåciune, bårbatii şed pe piciorul stâng îndoit şi se sprijinå pe
laba piciorului drept ale cårui degete sunt orientate spre Kaaba.
Spre deosebire de bårbati, femeile îşi culcå picioarele
spre dreapta şi şed pe coapse .
In timpul acesta se recitå “Ettehîyyatu, Allahumme salli
fli Allahumme barik...” apoi se recitå rugi precum “Rabbena
atina”.
Dupå toate acestea, se rosteşte “Es-selamu aleykum
ve rahmetullah” cu fata întoarså spre umårul drept,
apoi faäa se întoarce spre stânga şi se rosteşte din nou
“Es-selamu aleykum ve rahmetullah”. Astfel se terminå
rugåciunea, deci iese din rugåciune.
Obligatia rugåciunii de zori se face la fel ca şi traditia.
Bårbatii recitå la început kaamet.
La sfârfli tul orcårui t ip de rugåciune, se rosteşte
“Allahumme ente's-selamu ve minke's-selam. Tebarekte ya
ze'l-gelali ve'l-ikram” şi se recitå urmåtoarea pomenire:
Subhaanellahi ve'l hamdulillahi ve la ilahe illallahu vallahu
ekber vela haule vela kuuuete illa billahi'l-alliyyi’l-aziym.
Sensul este:
Slåvesc perfectiunea şi generozitatea Lui Allah.
Recunoştinta noastra îi apartine. Nu existå o altå divinitate
în afarå de Allah. Absolvirea de påcate şi puterea de
întoarcere spre supunere se îmfaptuieşte numai cu ajutorul
Lui Allah.
Dupå acestå pomenire se recitå un Ayetu'l-Kursi (Allahu
lailahe illa hu ...), apoi se rosteşte de 33 de ori “Subhanallah”,
de 33 de ori “Elhamdulillah” fli de 33 de ori “Allahu Ekber”.
La sfârşit se recitå urmatoarea pomenire, preaslåvire şi
preamårire a lui Allah:

Allahu Ekber. La ilahe illallahu vahdehu la flerike leh. Lehul
mulku velehul hamdu yuhyi ve yumit. Ve huue hayyun la yemutu
byedihil hayru ve huve ala kulli fley'in kadir.
Sensul este:
Sfântul Allah este mai presus de orice şi, în afarå de El, nu
exista o alta divinitate. El este unic.Nu are egal. A lui este
Impåråtia, la El este råsplata. El învie şi tot El omoarå. El este
viu, nu moare. Binele stå în puterea Lui. El are putere asupra
tuturor.
Dupå acestå pomenire, preaslåvire şi preamårire a lui Allah,
se ridicå palmele şi se rosteflte ruga.
Toate rugåciunile se efectueazå dupå acest tipic.
Numai în cazul rugåciunii obligatorii cu 3 sau 4 unitåti de
rugåciune sau în cazul traditei cu obligativitate continuå cu 4
unitåti de rugåciune şi în cazul rugåciunii vitir (de dupå rugåciunea
de searå), în prima pozitie de aflezare se recitå doar “ettehîyyatu”.
Nu se recitå “Allahumme salli fli Allahumme barik”.
Dar, traditia rugåciunii de dupå amiazå şi traditia primelor
4 unitåti de rugåciune ale rugåciuniii de searå impun ca, dupå
“Ettehîyyatu”, rostit când ne aflezåm dupå primele douå unitåti
de rugåciune så se recite “Allahumme salli” şi “Allahumme
barik”. La începutul celei de-a treia unitate de rugåciune, fatäå
de alte rugåciunii cu 4 unitåti de rugåciune, se recitå “Subhaneke”
Apoi, rostindu-se “Euzu fli Besmele”, se începe “Fatiha”.
Traditia rugåciunii de Amiazå impune mårturia intentiei cu
inima ii rostirea: “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
de a îndeplini traditia rugåciunii de amiazå”.
Obligativitatea impune mårturia intentiei cu inima fli rostirea
“Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, pentru a-mi
îndeplini obligatia rugåciunii de amiazå”.
Pentru traditia de încheiere se face mårtturia intentiei şi se
rosteşte “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, pentru
a îndeplini ultima traditie a rugåciunii de amiazå”.
Traditia rugåciunii de dupå amiazå impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, de a respecta traditia rugåciunii de dupå amiazå”.
Pentru obligatia rugåciunii de dupå amiazå, din inimå,
mårturia intentiei se face astfel: “Am fåcut mårturia intentiei,
cu voia Lui Allah, pentru a îndeplini obligatia rugåciunii de
dupå amiazå”.
Obligativitatea rugåciunii de la asfinşit impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, pentru a-mi îndeplini obligatia rugåciunii de la asfintit”.
Traditia rugåciunii de la asfintit impune mårturia intentiei
prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
de a respecta traditia rugåciunii de la asfintit”.
La prima traditie a rugåciunii de searå se face mårturia
intentiei rostind “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
pentru a îndeplini prima traditie a rugåciunii de searå”.
Obligativitatea rugåciunii de searå impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, de a-mi îndeplini obligatia rugåciunii de searå”. La
ultima traditie a acestei rugåcuini se rosteşte “Am fåcut
mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, de a respecta ultima
traditie a rugåciunii de searå”.
La rugåciunii de dupa rugåciunea de searå (vitir namaz›),
fli care are 3 unitati de rugåciune, se spune din inimå “Am
fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, de a face rugåciunea
vitr”.
sursa: İLMİHAL