Ce înseamnă ziua de Aşure pentru musulmani?
Este din traditia Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram. Profetul obisnuia sa posteasca in a zecea zi a acestei luni, zi numita "Aşure". Cand Profetul a venit in Medina a observat ca si evreii mediniti posteau in aceasta zi in amintirea profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Profetului i-a placut aceasta traditie si le-a spus evreilor "Noi suntem mai aproape de Moise decat sunteti voi." Asa ca a postit si i-a indemnat si pe companionii sai sa posteasca. Dupa ceva timp, inainte de sfarsitul vietii sale, Profetul i-a indemnat pe musulmani sa adauge si ziua a noua la postul lor. Astfel, ne este recomandat sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram.
Mu`awiyyah ibn Ebi Sufyan a relatat ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunand: "In ceea ce priveste ziua Aşurah - nu este obligatoriu pentru voi sa postiti precum fac eu. Oricine doreste poate posti si care dintre voi nu doreste nu este obligat sa o faca." (Al-Bukhari si Muslim).
Postul in aceste zile a fost categorisit de savanti pe trei nivele:
1. postul de trei zile: ziua a noua, a zecea, a unsprezecea a lunii Muharram;
2. postul in ziua a noua si a zecea a lunii Muharram;
3. postul doar in ziua a zecea a lunii Muharram.
De asemenea trebuie amintit si sacrificiul lui Huseyn si a familiei lui (Fie ca Allah sa fie multumit de ei toti!). Sacrificiul lor a fost adevaratul Jihad pentru cauza lui Allah, pentru dreptate si adevar. Putem sa luam lectii de curaj, rabdare si perseverenta din episodul de la Karbala (anul 61 dupa Hijrah / 680 d. Ch.)
'Aşure – ca nu cumva să uităm!
A zecea zi a primei luni din anul lunar islamic marcheaza o zi inseamnata pentru in calendarul islamic.
A zecea zi a lunii Muharram este ziua in care, conform unor relatari, Allah Preainaltul l-a salvat pe profetul Moise de tiranicul Faraon, acel prototip al autoritatii despotice. Au existat numeroase autoritati similare celei faraonice care au aparut de-a lungul istoriei si au existat si acei aparatori incorigibili ai dreptatii care s-au impotrivit lor. In perioada post-profetica, o asemenea persoana a fost Imamul Husein care s-a opus coruptiei despoticului Yezid si si-a sfarsit zilele in a zecea zi a lunii Muharram a anului 61 dupa Hijrah (680 d. Ch.); un eveniment ce sta ca o piatra de hotar in istoria credinciosilor - martiriul iubitului nepot al Profetului Muhammed (s.a.s.) la Karbala in Iraq.
Moise si Faraonul, Husein si Yezid
Profetul Moise (Pacea fie asupra lui!) nu a luptat impotriva Faraonului pentru a deveni el rege, si de asemena nici Imamul Husein nu a luptat impotriva armatei lui Yezid pentru a prelua califatul. Efortul lor a fost depus in scopul de a isi implini obligatia morala care serveste drept un mesaj universal care a lasat o mostenire durabila de efort si rezistenta impotriva coruptiei si nedreptatii. Ei erau pregatiti sa lupte pentru ce este drept, dar nu numai aceasta, de asemenea erau gata sa moara pentru acea dreptate; altruism – nu egoism, smerenie – nu ego, principii – nu putere.
Lupte asemeni celei lui Moise si a lui Husein au existat mereu in lumea aceasta imorala. Precum a spus allamah Iqbal: Musa-o Fira'un Shabbīr-o Yazīd In do quwwataz hayat āmad padīd. "Inca de la inceputuri, doua forte contrarii au fost in razboi – virtutea si viciul. Astfel, Profetul Moise (Pacea fie asupra lui!) s-a rasculat impotriva Faraonului si Şabbir (Imamul Husein) s-a rasculat impotriva lui Yezid.”
Atat de infricosatoare si groaznica a fost omorarea Imamului Husein, incat renumitul istoric arab Al-Fakhri a scris: „Aceasta este o catastrofa despre care nu voi vorbi indelung, pentru ca este prea grava si oribila. Pentru ca a fost o catastrofa atat de odioasa cu care nu se poate compara niciun alt incident rusinos din istoria musulmanilor. A fost un masacru atat de terifiant incat sa zbarleasca carnea pe orice om. Din nou nu m-am putut abtine sa ma lungesc cu descrierea acestui incident oribil din cauza notorietatii sale si pentru ca este cea mai regretabila dintre toate catastrofele.” Istoricul occidental, Dr. Edward Browne in lucrarea sa „Istoria literara a Persiei” scrie: „ca o reamintire, episodul sangeros de la Karbala unde nepotul trimisului lui Dumnezeu a cazut, fiind torturat in mod insetat si inconjurat de cadavrele familiei sale ucise a fost intotdeauna suficient sa evoce, chiar si in cel mai nepasator si lipsit de entuziasm mod, emotia profunda, durerea frenetica si exaltarea spiritului inainte de care durerea, pericolul si moartea se contracta in fleacuri negandite.” Professor E. Gibbon scrie: „Intr-un mediu si o epoca distanta, scena mortii lui Husein trezeste simpatia chiar si a celui mai rece cititor.” [Acensiunea si Decaderea Imperiului Roman]
Tragedia
Pentru a intelege tragedia, trebuie spus ca este vorba de nepotul ultimului Trimis al lui Allah si a rudelor lui apropiate, acesyia fiind ucisi in mod brutal. A fost un masacru al urmasilor ultimului Profet al lui Allah.
· Acea familie a profetului despre care Allah Preainaltul spune in Coran: „Spune: Eu nu va cer voua pentru aceasta rasplata, afara de prietenia fata de ruda apropiata.” (Coran, 42:23) Cu privire la acest verset Imamul Şafi’yi a scris în poezia sa: Ya aala-bayti Rasulillahi hubbakum Fardun minaalhi fil Qur'ani anzalah Yakfikum min 'azimil fakhri annakum Man lam yusalli 'alaykum la salata lah In traducere aproximativa: “O, familie a Profetului! Este o obligatie de la Allah pentru noi, pogorata in Coran sa te iubim. Faptul ca salutarile (salawat) noastre sunt invalide daca nu te salutam pe tine (familie) denota onoarea."
Acel Husein care impreuna cu fratele sau sunt considerati a fi seyyid şebābi ehlil Genneh "Conducatorii Tinerilor in Paradis" [Sunan at-Tirmidhi]
Acel Husein care semana atat de mult cu bunicul sau, despre care multi companioni ai Profetului s.a.s. spuneau ca este imaginea bunicului sau.
Acel Husein despre care Profetul a spus: „Husein e din mine si eu sunt din Husein. Allah iubeste pe cel care il iubeste pe Husein.” [Sunan at-Tirmidhi]
Cu toate acestea, Imamul Husein a fost martirizat de mana celor care se considerau a fi urmasii iubitului nostru Profet Muhammed, de catre aceia care pretindeau in mod nerusinos si fara retineri ca fac aceasta in numele Islamului, pregatiti sa stearga orice urma a vreunui exponent adevarat al lui, aceia care (asemeni multora azi) sunt gata sa omoare pentru Islam, desi ei nu stiu cum sa traiasca cu Islamul. Da, Imamul Husein a fost martirizat din mana acelora care ar saruta Piatra cea Neagra (pentru ca Profetul a facut-o), dar si ar taia capul al acelui iubit nepot al profetului, acel cap de care Profetul (salleAllahu aleyhi wa sellem) a avut grija insusi si l-a sarutat cu afectiune de atatea ori.
Continuarea traditiei avraamice
Ne-am luat adio de la anul ce a trecut amintindu-ne de Profetul nostru Ibrahim si de atitudinea sa pioasa in fata crudului Nemrud. Ibrahim aleyhisselam, cel care si-a dovedit devotamentul fata de Allah prin faptul ca fost gata sa il sacrifice pe fiul sau rabdator, profetul Ismail, la cererea Lui. Intram in noul an islamic comemorand martiriul nepotului Profetului nostru iubit Muhammed, Imamul Husein care s-a luptat sa tina in picioare principiile bunicului sau – Profetul Muhammed, si ale stramosului sau – Profetul Ibrahim.
O, Allah, trimite slava Ta asupra lui Muhammed si asupra urmasilor lui Muhammed, asa cum ai trmis slava Ta asupra lui Avraam si asupra urmasilor lui Avraam. Cu adevarat, Tu esti plin de Slava si Maretie. Lupta meccana pentru manifestarea si sustinerea valorilor Islamului a fost inceputa cu iubire si sinceritate de catre familia lui Ibrahim si continuata cu iubire si mare rabdare de catre familia Profetului Muhammed, dupa cum 'allama Iqbal spune: Sidq-e Khalil bhi hay ishq, sabr-e Husayn bhi hay ishq Ma'rika-e-wujud mayn Badr-o-Hunayn bhi hay ishq. „Sinceritatea Profetului Ibrahim este dragostea, asa cum perseveranta plina de rabdare a Imamului Husein este dragostea. Asa cum lupta altruista a Profetului Muhammed la Bedr si Huneyn a fost de asemenea dragoste (pentru Allah, adevar si dreptate).”
Iqbal a concluzionat astfel: Gharib-o sada o- rangeen hay dastane haram, nehayat is ki Husayn, ibtida hay Isma'il" "Ciudata, dar si colorata este istoria haram. Incepe cu profetul Ismail si se sfarseste cu Imamul Husein.”
Modelul exemplar al lui Husein (radiyAllahu anhu!)
Statutul aparte al Imamului Husein in istoria musulmanilor se datoreaza in mare parte sacrificiului familiei lui, auto-controlului si vietii lor in sine traite si jertfite pe Calea lui Allah. Curajul lui, sinceritatea, statornicia, demnitatea si devotiunea de neclintit in vremuri cruciale – au inspirat si continua sa inspire oameni din toate categoriile. Lupta si martiriul lui au devenit un izvor de putere si indurare pe timpuri de suferinta, persecutii si opresiuni. El este modelul moral al fiecarei persoane impotriva conducatorilor nedrepti, a tiranilor, incurajand pe cel oprimat sa persiste in lupta pentru dreptate, libertate si demnitate. "Nicio batalie in istoria moderna sau trecuta a omenirii nu a acumulat mai multa simpatie si admiratie, si de asemenea niciuna nu a dat mai multe invataminte decat martiriul lui Husein in lupta de la Karbala." [Antoine Bara in 'Husein in Ideologia Crestina']
Chemarea de 'Aşurah
Trebuie sa reflectam asupra acelui moment monumental, de acum mai bine de 1350 de ani, in a zecea zi a lunii Muharram a anului 61 dupa Hijrah (680 d. Ch.), chiar inainte de rugaciunea de dupa-amiaza (Asr/Ikindi) cand Imamul Husein se afla pe o duna de nisip la Karbala in Iraq. Sangele curgea pe tot corpul sau din ranile ce ii fusesera provocate. El adusese mai multe cadavre in tabara sa si chiar isi ingropase iubitul sau copilas. El a privit cadavrele si trupurile celor dragi lui. Lacrimi s-au scurs din ochii lui; a privit catre cer si s-a rugat: „O, Allah! In Tine mi-am pus toata increderea in mijlocul tuturor durerilor. Tu esti Speranta mea in mijlocul tuturor violentelor. Tu esti Refugiul meu si Cel Datator in tot ce se petrece. Cât de multe sunt nemulţumirile care slabesc inima, lasandu-ma incapabil de vreo reacţie – în timp ce pietenii mei mă părăsesc, iar duşmanii mei se bucură.”
Apoi, acest iubit nepot al Profetului a facut o chemare: „Exista careva care sa ne sprijine? Exista cineva care sa raspunda strigatului nostru de ajutor?” El s-a intors in mai multe parti cu privirea si a repetat strigatul lui. La cine striga el? Cu siguranta el nu astepta pe cineva sa vina in ajutorul lui, odata ce aceia pe care el se bazase il tradasera deja. Probabil ca a fost o strigare catre constiinta oamenilor fiecarei perioade, fiecarei generatii a fiecarui tărâm. Era un strigat de ajutor impotriva coruptiei, a depravarii care in orice timp si orice loc isi ridica capul uracios spre oprimarea dreptatii si subminarea adevarului.
În fiecare zi, pretutindeni
Martiriul Imamului Husein la Karbala aduce o dovada a victoriei morale a adevarului în faţa minciunii, a virtutii in faţa viciului, a principiului în faţa compromisului, a oprimatului în faţa opresorului, o victorie finala a sangelui în faţa sabiei. O lectie care invata omenirea prin inscriptia cu sange in pergamentele istoriei umane, cum s-a transmis lumii prin lupta sa, prin sensul vietii: ca viata este cu adevarat o valoare care se ofera pentru o cauza mai valoroasa decat ea, ca moartea cu onoare este mai buna decat viata in subjugare si nedreptate.
Pentru cei constienti de obligatiile lor morale care se lupta constant impotriva nedreptatii si a opresiunii, fiecare zi este aşurah si fiecare loc este Karbala. Cu cuvintele lui Moulana 'Ali Gouhar: Qatle Husayn asl mein marge yazid hay Islam zinda hotahay har Karbala ki ba'd "Omorarea lui Husein este de fapt dangătul de inmormantare al lui Yezid, pentru ca Islamul renaste de fiecare data dupa un astfel de episod precum Karbala."
Amintiţi-vă: Să nu uitaţi niciodată!
Comemorarea zilei de Asura pe 10 Muharram in fiecare an serveste la reamintirea noastra a sacrificiilor celor drepti de-a lungul istoriei noastre glorioase. Ne leaga de mostenirea noastra spirituala si morala, facandu-ne constienti de oameni care, atunci si acum, au rezistat si sprijinit in mod demn ceea ce este drept, dar si de oameni care au incercat sa distruga familia profetului si idealurile nobile pentru care familia lui s-a rasculat. Mai mult decat atat, ii scoate in evidenta pe cei care au stat si au privit, stiind care este adevarul, insa cu toate acestea care nu au facut nimic.
Fie ca Allah sa ne fereasca sa fim dintre cei nepasatori si dintre cei care uita!
Traducere a unui fragment din “’Aşurah – ca nu cumva să uităm!”, autor: Sadullah Khan - predicator de la 12 ani, absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Durban (Africa de Sud), absolvent al Facultatii de Jurnalism din Marea Britanie si Studii Islamice la Universitatea Al-Azhar din Egipt.
