CELE CINCI TIMPURI DE RUGÅCIUNE

1. Rugåciunea de zori (Sabah namazi)

Este compusa din 4 unitati de rugåciune, 2 de traditie şi 2

obligatorii. Prima datå se fac rugåciunile de traditie, apoi cele

obligatorii.

Cineva care vrea så îndeplineasca acest ritual, în primul

rånd face ablutiunea, se întoarce în directia Kaabei şi, stând în

picioare, face mårturia intentiei din inimå, zicând “pentru a

îndeplini traditia rugåciunii de zori”, apoi rosteşte “Allahu Ekber”,

îndeplinind rugåciunea exact cum am descris în capitolul “Cum

se face rugåciunea?” Astfel, se considerå îndeplinitå traditia

rugåciunii de zori. Partea obligatorie a rugåciunii de zori se

executå la fel ca prima parte. In momentul începerii partii

obligatorii a rugåciunii de zori, se face chemarea la rugåciune

(kaamet) şi se face mårturia intentiei cu inima prin cuvintele

“Pentru obligatia rugåciunii de zori”. (Femeile, la nici o rugåciune

nu efectueazå kaamet). In timpul rugåciunii obligatorii de zori,

este bine ca cei care cunosc, så recite o surå lungå. Dupå

terminarea celor 2 unitati de rugåciunii şi dupå selam, se citesc

pomeniri şi rugi.

2. Rugåciunea de amiazå (Ogle namazi)

Cineva care îndeplineflte aceastå rugåciune, în primul rând,

face mårturia intentiei zicând “pentru traditia rugåciunii de

amiazå” apoi, ca şi în traditia rugåciunii de zori, face 2 unitåti

de rugåciune şi se afleazå, apoi recitå “Ettehîyyatu”, nu face

selam, dupå care rosteşte “Allahu Ekber”, se ridicå pentru al a

treia şi a patra unitate de rugåciune fli recitå “Fatiha”. Dupå ce

efectueaza al a treia şi a patra unitate du rugåciune, exact ca

primele douå unutåti de rugåciune, se aşeazå. Recitå rugile

“Allahumme salli”, “Allahumme barik”, “Rabbena atina” pânå la

capåt şi face selam.

Partea obligatorie a rugåciunii de amiazå se efectueazå ca

şi partea de traditie. Numai cå, bårbatii recitå kaamet. Se începe

prin mårturia intentiei rostindu-se “pentru îndeplinirea obligatiei

rugåciunii de amiazå de aståzi”.

La a treia şi a patra unitate de rugåciune se recitå numai

“Fatiha”. Nu se recitå altå sura sau un alt verset La celelalte

rugåciuni obligatorii, la a treia şi a patra unitate de rugåciune,

se recitå numai “Fatiha” şi nimic altceva.

Ultima parte a traditiei rugåciunii de amiazå se efectueazå

la fel ca traditia rugåciunii de zori. Numai la început se face

mårturia intentiei rostindu-se, “pentru ultima traditie a rugåciunii

de amiazå de aståzi”.

3. Rugåciunea de dupå amiazå (Ikindi namaz›)

Cineva care intenäioneazå så îndeplineascå aceastå

rugåciune, mai întai trebuie så facå patru unitåti de rugåciune

de tradiätie, apoi face mårturia intentiei rostind “pentru a îndeplini

traditia rugåciunii de dupå amiazå de aståzi”. Primele douå

unitåti de rugåciune le îndeplineşte conform traditiei rugåciunii

de zori,numai cå dupå cea de-a doua unitate de rugåciune

recitå, dupå “Ettehîyyatu”, “Allahumme salli, Allahumme barik”,

farå a face selam, apoi rosteşte “Allahu Ekber” şi trece la a

treia unitate de rugåciune, dupå care, înainte de “Fatiha”, recitå

“Subhaneke” şi “Euzu-Besmele”, apoi efectueazå încå douå

unitåti de rugåciune.

Partea obligatorie a rugåciunii de dupå amiazå se efectueazå

la fel ca şi partea din rugåciunea de amiazå. Se începe prin a

face mårturia intentiei rostindu-se “pentru obligatia rugåciunii

de dupå amiazå”. Inainte de începere, bårbatii nu trebuie så

omitå kaamet.

4. Rugåciunea de la asfintit (Akşam namazi)

La rugåciunea de asfintit, la început se efectueazå partea

obligatorie, apoi partea de traditie. Cineva care intentioneazå

så facå aceastå rugåciune de la asfintit, la început face kaamet,

apoi mårturia intentiei: “pentru a îndeplini obligatia rugåciunii de

la asfintit de aståzi” şi efectueazå 3 unitåti de rugåciune.

Prima şi a doua unitate de rugåciune se efectueazå dupå

tipicul rugåciunii de zori, apoi se recitå “Ettehyîyatu”, se rosteşte

“Allahu Ekber” fli se trece la a treia unitate du rugåciune.

In timpul celui de a treia unitate de rugåciune se rosteşte

numai un “Fatiha” fli se ia pozitia de aflezare. Se recitå rugi

precum “Ettehîyyatu”, “Allahumme salli”, “Allahumme barik”,

“Rabbena atina”, apoi se face selam.

Dupå partea obligatorie se face mårturia intentiei: “pentru

a îndeplini a traditia rugåciunii de la asfintit”, apoi se efectueazå

douå unitate de rugåciune ca la rugåciunea de zori.

5. Rugåciunea de searå (Yatsî namazi)

In timpul rugåciunii de searå, la început se efectueazå patru

unitåti de rugåciune de traditie, la fel ca în rugåciunea de dupå

amiazå, apoi se spune kaamet, efectuându-se patru unitåti de

rugåciune obligatorii ca la rugåciunea de amiazå dupå care se

efectueazå douå unitåti de rugåciune de traditie ca la traditia

rugåciunii de zori.

Nu existå diferente decât în efectuarea mårturiei de intentie.

Rugåciunea de dupå rugåciunea de searå (Vitir namaz›)

Este o rugåciune necesarå (vagib) şi este compuså din trei

unitåti de rugåciune Se efectueazå dupå rugåciunea de searå.

La fiecare unitate de rugåciune se rosteşte “Fatiha” fli se recitå

o surå.

Aceastå rugåciune se efectueazå astfel:

La început se face mårturia intentiei zicând: “pentu rugåciunea

uitr de astazi”. Dupå care se rosteşte “Allahu Ekber” Dupå

efectuarea a douå unitåti de rugåciune precum traditia rugåciunii

de zori, se recitå “Ettehîyyatu” în pozitia şezândå. Se rosteşte

“Allahu Ekber” fli se ridicå pentru a treia unitate de rugåciune.

Se recitå “Fatiha” şi o surå. Dupå aceasta, înainte de plecåciune,

bratele se laså în jos. Se rosteşte “Allahu Ekber”, bratele se

ridicå şi se spune Allahu ekber, apoi mâinile se împreuneazå

şi se recitå ruga Kunut 1 şi2 , dupå care mâinile se laså libere şi, ca

la celelalte rugåciuni se rosteşte “Allahu Ekber” fli se trece la

plecåciune. Dupå prosternare se ia pozitia aflezat şi se face

selam dupå tahiyyat, salevat şi alte rugi.

Astfel, cele cinci momente ale rugåciunii, care trebuie

fåcute în cursul unei zile, se considera îndeplinite, conform

obligatiilor, necesitåtilor fli traditiilor.

Numårul de unitåti de rugåciune ale celor cinci momente

de rugåciune:

a. OBLIGATORII (Farz):

La rugåciunea de zori -douå;

la amiazå-patru;

de dupå amiazå-patru;

la asfintit-trei;

seara-patru

în total=17 unitåti de rugåciuni.

b. NECESARE (Vagip):

La rugåciunea de dupå rugåciunea de searå: trei;

c. TRADITIONALE CU OBLIGATIVITATE CONTINUÅ

(Sunnet-i Muekkede):

La rugåciunea de zori-douå

la amiazå-patru+douå;

la asfintit-douå;

seara douå;

în total=12 unitåti de rugåciuni.

. TRADITIONALE CU OBLIGATIVITATE

INTERMITENTÅ (Sunnet-i Gayr-i Muekkede):

La rugåciunea de dupå amiazå-partu

La rugåciunea de searå patru

în total=8 unitåti de rugåciuni.

sursa: İLMİHAL

_________________

CUM SE FACE RUGÅCIUNEA?

O persoanå care doreŞte så facå rugåciunea, în primul
rând trebuie så fie atentå ca, lângå şi pe locul unde va avea
loc rugåciunea, så nu existe murdårii care så fie o piedicå în
calea unei rugåciuni valabil. Face ablutiunea, se întoarce în
directia Kaabei şi se transpune pe o treaptå deasupra
problemelor lumeşti. Este påtruns de faptul cå se aflå în
prezenta Lui Allah. Face mårturia intentiei cu inima de a face
rugåciunea. De ex. Rugaciunea de traditie din zori: se face
mårturia intentiei cu inima de a face rugåciune zicând
“Mårturisesc intentia så îndeplinesc, pentru voia lui Allah,
traditia rugåciunii de aståzi dimineatå”.
Dacå trebuiesc îndeplinite conditiile, se face mårturia
intenäiei cu inima de a face rugåciuni zicând: “Mårturisesc
intentia så îndeplinesc, pentru voia Lui Allah, obligatia rugåciunii
de zori ale zilei de azi”.
Dacå trebuie fåcute rugåciuni facultative, atunci se face
mårturia intentiei cu inima zicând: “Mårturisesc så fac rugåciuni
pentru voia Lui Allah”.
Apoi se ia pozitia pentru formula de început, tinând palmele
desfåcute şi îndreptate în directia Kaabei, cu degetele mari
se ating lobii urechilor. Adicå, se spune ”Allahu ekber” .
Femeile înså, îşi ridicå palmele desfacute în afla fel ca
d e g e t e l e s å a j u n g å l a n i v e l u l u m e r i l o r.
Apoi bårbatii îşi înlåntuie încheietura mâinii stângi cu
degetul mare fli cel mic de la mâna dreaptå la nivelul
abdomenului , iar femeile îfli pun mâna dreaptå peste
cea stângå la nivelul pieptului. Ochii trebuie så priveascå spre
locul de “prosternare”.
Dupå aşezarea mâinilor în pozitia cerutå se rosteşte
“Subhaneke”, apoi se rosteşte “Euzu” şi “Besmelle” şi se recitå
“Fatiha-i şerife”. La sfârflit se zice “amin”. Dupå care se recitå
cel putin un verset de lungimea unui capitol sau un capitol
scurt. Bratele se coboarå pe lângå corp, se rosteşte “Allahu
Ekber” şi se trece la pozitia de plecåciune.
In timpul plecåciunii, bårbatii îşi tin mâinile pe genunchi cu
degetele îndepartate, iar trupul şi capul trebuie så fie pe aceeaşi
linie . Femeile nu se apleacå cât bårbatii. . In timpul plecåciunii se 
rosteşte cel putin de 3 ori “Subhane
rabiye'l-azim” şi se privesc vârfurile picioarelor.
Capul nu se apleacå, se tine drept. Dupå plecåciune se
rosteşte ”Semiallahu limen hamideh” fli ”Rabbena lekel hamd”
şi se îndreaptå spatele. Apoi, zicând “Allahu Ekber”, se trece în
pozitia prosternårii. Pentru a face prosternare,mai întâi se pun
jos genunchii, apoi mâinile şi la urmå capul (In timpul prosternare
conditia este så simti asprimea locului unde îti pui fruntea şi
nasul). Degetele de la mâini şi de la picioare se orienteazå spre
Kaaba.
In timpul prosternårii, bårbatii îşi tin genunchii îndepårtati,
iar abdomenul, departe de coapse. Vârfurile degetelor de la
picioare trebuie så fie orientate spre Kaaba .
Femeile, spre deosebire de bårbati, dimpotrivå, îşi apropie
genunchii şi-şi tin abdomenul lipit de coapse, iar degetele de la
picioare nu sunt orientate spre Kaaba, ca la bårbati. Ele îşi lipesc
de påmânt partea anterioarå a labelor de la picioare . In timpul
 prosternårii se rosteşte de 3 ori “Subhane rabbiye'lala”, apoi, 
zicând “Allahu Ekber”, se ridicå din pozitia de
prosternare fli se efectueazå pozitia aşezat cu picioarele dedesupt.
Se aşteaptå în aceasta pozitie cât så se rosteascå “Subhanallah”,
apoi, zicând “Allahu Ekber”, se trece la a doua prosternare. In
aceastå pozitie se spune de 3 ori “Subhane rabbiye'l-ala”, apoi,
zicând “Allahu Ekber”, se trece la a doua unitate de rugåciune.
Mâinile iau pozitia de înlantuire de la început, apoi se rosteşte
“Besmele” fli “Fatiha” fli se recitå o surå sau un verset lung. Apoi
se face plecåciunea şi prosternarea exact ca la prima unitate
de rugåciune. Dupå a doua prosternare din a doua unitate de
rugåciune, bårbatii şed pe piciorul stâng îndoit şi se sprijinå pe
laba piciorului drept ale cårui degete sunt orientate spre Kaaba.
Spre deosebire de bårbati, femeile îşi culcå picioarele
spre dreapta şi şed pe coapse .
In timpul acesta se recitå “Ettehîyyatu, Allahumme salli
fli Allahumme barik...” apoi se recitå rugi precum “Rabbena
atina”.
Dupå toate acestea, se rosteşte “Es-selamu aleykum
ve rahmetullah” cu fata întoarså spre umårul drept,
apoi faäa se întoarce spre stânga şi se rosteşte din nou
“Es-selamu aleykum ve rahmetullah”. Astfel se terminå
rugåciunea, deci iese din rugåciune.
Obligatia rugåciunii de zori se face la fel ca şi traditia.
Bårbatii recitå la început kaamet.
La sfârfli tul orcårui t ip de rugåciune, se rosteşte
“Allahumme ente's-selamu ve minke's-selam. Tebarekte ya
ze'l-gelali ve'l-ikram” şi se recitå urmåtoarea pomenire:
Subhaanellahi ve'l hamdulillahi ve la ilahe illallahu vallahu
ekber vela haule vela kuuuete illa billahi'l-alliyyi’l-aziym.
Sensul este:
Slåvesc perfectiunea şi generozitatea Lui Allah.
Recunoştinta noastra îi apartine. Nu existå o altå divinitate
în afarå de Allah. Absolvirea de påcate şi puterea de
întoarcere spre supunere se îmfaptuieşte numai cu ajutorul
Lui Allah.
Dupå acestå pomenire se recitå un Ayetu'l-Kursi (Allahu
lailahe illa hu ...), apoi se rosteşte de 33 de ori “Subhanallah”,
de 33 de ori “Elhamdulillah” fli de 33 de ori “Allahu Ekber”.
La sfârşit se recitå urmatoarea pomenire, preaslåvire şi
preamårire a lui Allah:

Allahu Ekber. La ilahe illallahu vahdehu la flerike leh. Lehul
mulku velehul hamdu yuhyi ve yumit. Ve huue hayyun la yemutu
byedihil hayru ve huve ala kulli fley'in kadir.
Sensul este:
Sfântul Allah este mai presus de orice şi, în afarå de El, nu
exista o alta divinitate. El este unic.Nu are egal. A lui este
Impåråtia, la El este råsplata. El învie şi tot El omoarå. El este
viu, nu moare. Binele stå în puterea Lui. El are putere asupra
tuturor.
Dupå acestå pomenire, preaslåvire şi preamårire a lui Allah,
se ridicå palmele şi se rosteflte ruga.
Toate rugåciunile se efectueazå dupå acest tipic.
Numai în cazul rugåciunii obligatorii cu 3 sau 4 unitåti de
rugåciune sau în cazul traditei cu obligativitate continuå cu 4
unitåti de rugåciune şi în cazul rugåciunii vitir (de dupå rugåciunea
de searå), în prima pozitie de aflezare se recitå doar “ettehîyyatu”.
Nu se recitå “Allahumme salli fli Allahumme barik”.
Dar, traditia rugåciunii de dupå amiazå şi traditia primelor
4 unitåti de rugåciune ale rugåciuniii de searå impun ca, dupå
“Ettehîyyatu”, rostit când ne aflezåm dupå primele douå unitåti
de rugåciune så se recite “Allahumme salli” şi “Allahumme
barik”. La începutul celei de-a treia unitate de rugåciune, fatäå
de alte rugåciunii cu 4 unitåti de rugåciune, se recitå “Subhaneke”
Apoi, rostindu-se “Euzu fli Besmele”, se începe “Fatiha”.
Traditia rugåciunii de Amiazå impune mårturia intentiei cu
inima ii rostirea: “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
de a îndeplini traditia rugåciunii de amiazå”.
Obligativitatea impune mårturia intentiei cu inima fli rostirea
“Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, pentru a-mi
îndeplini obligatia rugåciunii de amiazå”.
Pentru traditia de încheiere se face mårtturia intentiei şi se
rosteşte “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, pentru
a îndeplini ultima traditie a rugåciunii de amiazå”.
Traditia rugåciunii de dupå amiazå impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, de a respecta traditia rugåciunii de dupå amiazå”.
Pentru obligatia rugåciunii de dupå amiazå, din inimå,
mårturia intentiei se face astfel: “Am fåcut mårturia intentiei,
cu voia Lui Allah, pentru a îndeplini obligatia rugåciunii de
dupå amiazå”.
Obligativitatea rugåciunii de la asfinşit impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, pentru a-mi îndeplini obligatia rugåciunii de la asfintit”.
Traditia rugåciunii de la asfintit impune mårturia intentiei
prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
de a respecta traditia rugåciunii de la asfintit”.
La prima traditie a rugåciunii de searå se face mårturia
intentiei rostind “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
pentru a îndeplini prima traditie a rugåciunii de searå”.
Obligativitatea rugåciunii de searå impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, de a-mi îndeplini obligatia rugåciunii de searå”. La
ultima traditie a acestei rugåcuini se rosteşte “Am fåcut
mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, de a respecta ultima
traditie a rugåciunii de searå”.
La rugåciunii de dupa rugåciunea de searå (vitir namaz›),
fli care are 3 unitati de rugåciune, se spune din inimå “Am
fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, de a face rugåciunea
vitr”.
sursa: İLMİHAL

CEEA CE ESTE NEINDICAT IN TIMPUL RUGÅCIUNII (MEKRUH)

1. A privi în dreapta sau în stanga;
2. A te juca cu îmbråcåmintea sau cu partile corpului (nu
existå oprelişti pentru a desprinde uşor îmbracamintea lipitå de
trup);
3. A trosni degetele;
4. A curåta de pietre locul unde faci prosternare;
5. A pune mâna pe coaste;
6. A te scårpina (a te şterge la nas în timpul rugåciunii este
mai indicat decât så se scurgå secretia pe jos);
7. A sta cu picioarele încrucişate;
8. A face rugåciunea privind fata unui om;
9. A face rugåciunea cu fata spre foc;
10. A face rugåciunea atunci când are în fatå, deasupra
capului , în dreapta sau în stanga sa, pe spate sau pe
îmbråcåminte un desen cu ochi vizibil cu uflurintå;
11. A te întinde;
12. A cåsca;
13. In timpul rostirii Tehîyyat, statul pe cålcâi cu degetele de
la picioarele drepte;
14. A sta cu coapsele sprijinite de påmânt şi cu genunchii
traşi spre piept sau cu mâinile sprijinite de påmânt;
15. A face rugåciunea cu îmbråcåminte veche şi ponositå
dacå ai îmbracåminte nouå si frumoaså (Recomandat este så
te îmbraci cu lucruri care sunt un obicei în a le îmbråca, se
acceptå så faci rugåciunea cu îmbråcåmintea de noapte deoarece
este un obicei så te îmbraci cu aceasta. N.Islâm);
16. A retrage degetele de la mâini sau de la picioare din
directia Kaabei în timpul efectuårii pozitiei prosternare şi în afara
timpului efectuårii pozitiei prosternare;
17. A face rugåciunea cu capul descoperit;
18. A råmâne în urmå fårå a intra în rând atunci când
rugåciunea se face împreunå cu membrii comunitåtii;
19. A face rugåciunea orientându-te spre morminte;
20. A face rugåciunea orientându-te spre mizerii fårå a fi
despårtit printr-un paravan;
21. A face rugåciunea în rând cu femeile, fårå a fi despårtit
printr-un paravan;
22. A face rugåciunea simtind nevoia de a merge la toaletå;
23. A îndrepta genunchii înainte de a desprinde mâinile de
pe påmânt, în timpul ridicårii de la prosternare;
24. A ridica un picior în timpul prosternårii;
25. A intra în pozitia de plecåciune înaintea imamului;
26. A te ridica de la plecåciune înaintea imamului;
27. A face prosternare înaintea imamului;
28. A te ridica din prosternare înaintea imamului;
29. A pune mâinile pe påmânt în timpul prosternårii înainte
de a pune genunchii, fårå a avea un motiv;
30. A te ridica sprijinindu-te de påmânt sau de un zid, fårå
a avea vreun motiv;
31. A te şterge pe frunte în timpul rugåciunii;
32. A omite doar o surå între sura anexå recitatå în timpul
unei unitate de rugåciune şi sura care se recitå la urmåtoarea
unitate de rugåciune;
33. A recita o surå sau un verset înainte de sura anexå
recitatå între unitatea de rugåciune ulterioarå şi unitatea de
rugåciune anterioarå;
34. In timpul rugåciunii obligatorii, a recita o surå de 2 ori în
timpul unei unitåti de rugåciune sau a recita aceeaşi surå la
douå rek'at-uri;
35. Recitarea a 3 versete în plus în timpul celei de-a doua
unitate de al rugåciunii obligatorii, fatå de versetele recitate în
timpul primei unitåti de rugåciune;
36. Citirea Coranului de cel care participå la slujbå împreunå
cu imanul;
37. A face prosternare sprijinind de påmânt turbanul şi nu
fruntea, fårå a avea un motiv;
38. A se sprijini de perete în timpul pozitiei în picioare (kîyam),
fårå a avea un motiv;
39. A sta aplecat spre dreapta sau spre stânga în timpul
pozitiei în picioare (kîyam);
40. A sta sprijinit într-un singur picior, fårå a avea un motiv;
41. A numåra versetele şi pomenirile cu degetele în timpul
rugåciunii;
42. A face rugåciunea de unul singur atunci când te afli întro comunitate;
43. Aflezarea imam-ului altundeva decât în mihrab;
44. Imamul så stea într-un loc mai jos de 50 cm, iar
comunitatea så stea într-un loc mai înalt;
45. Imamul så stea într-un loc mai inalt de 50 cm (dacå
lângå imam mai stå cineva atunci nu mai este mekruh);
46. A spune cu glas tare şi ;
47. A termina de recitat din Coran în timp ce începi sâ te
apleci pentru plecåciune;
48. A nu citi pomenirile şi versetele în pozitiile corespunzåtoare;
49. A rosti pomenirile din timpul plecåciunii şi prosternårii
dupå ce ai ridicat capul;
50. A face rugåciunea cu umerii descoperiti şi mânecile
suflecate;
51. A renunta la punerea unui obiect în spatiul din fata
ta, spåtiu prin care ar putea trece o fiintå;
52. A mirosi ceva;
53. A sufla în aşa fel, încåt så nu se audå (dacå se suflå cu
zgomot, atunci rugåciunea este anulatå);
54. A înfåsura în jurul capului o batistå sau ceva asemanator,
iar crefltetul nu este acoperit;
55. A face rugåciunea cu gura şi nasul acoperite;
56. La a doua întrunire a comunitåtii, persoana care va fi
imam - så stea în mihrab.

PROCEDEE IN TIMPUL RUGÅCIUNII

1. Când muezinul face kaamet şi rosteşte “hayye-ale'lfelah” (veniti la izbåvire), så se scoale imediat în picioare;
2. In timpul rostirii formulei de început (iftitah tekbiri) så-şi
atingå lobul urechilor cu degetele mari ale mâinilor;
3. In timpul pozitiei în picioare (kîyam) så se uite la locul
prosternare;
4. In timpul plecåciunii (ruku) så se uite la vârful picioarelor;
5. Pomenirile de plecåciune şi de prosternare så se
rosteascå de 5 sau de 7 ori;
6. Inainte de trup, se lipeşte nasul de påmânt;
7. In timpul prosternare så priveascå lateral de nas;
8. In timpul selam-ului så priveascå spre umeri;
9. Dacå simte nevoia så caşte şi nu poate så-şi tinå gura
închiså, så şi-o acopere cu dosul palmei drepte;
10. Dupå posibilitåti, så se facå rugåciunea cu veşminte
bune si curate;
11. Atunci când face selam spre dreapta, trebuie så aibå
intentia de a face selam cåtre comunitatea şi cåtre îngerii din
dreapta;
12. Atunci când face selam spre stânga, trebuie sa aibå
intentia de a face selam cåtre comunitatea şi cåtre îngerii din
stânga;
13. Dacå este singur, så-şi arate intentia de a face selam
pentru îngerii care tin socoteala faptelor bune si rele (kiramen
katibin) fli cåtre îngerii învåtati (hafaza);
14. Så se abtinå de la tuse cât este posibil;

TRADITIILE, CERINTELE RUGÅCIUNII (SUNNET)

1. Så se rosteascå ezan;
2. La începerea rugåciunii, la primul tekbir, bårbatii så-şi
ridice bratele pânå la nivelul urechilor, iar femeile, pânå la nivelul
umerilor;
3. Så se împreuneze bratele imediat dupå tekbir astfel:
bårbatii îşi înlantuie încheietura mâinii stângi cu degetul mare
si cel mic de la mâna dreaptå; femeile îşi pun mâna dreaptå
peste cea stangå la nivelul pieptului;
4. Så se rosteascå Subhaneke;
5. Så se rosteascå Euzu şi Besmele;
6. La fiecare unitati de rugåciune så se rosteascå Besmele
înainte de Fatiha;
7. Dupå Fatiha så se rosteascå Amin;
8. In timp ce te apleci sau te ridici pentru plecåciune şi
prosternare så se spunå “Allahu ekber”;
9. In timpul plecåciune så se rosteascå de 3 ori “Subhane
rabbiyel azim”;
10. Bårbatii, în timpul plecåciunii, så-şi tinå mâinile pe
genunchi cu degetele îndepartate, iar trupul şi capul så fie pe
aceeaşi linie (femeile nu îşi tin spatele în linie cu capul). Femeile,
fårå a-şi tine degetele îndepårtate unul de altul, îşi pun måinile
pe genunchi;
11. Imamul, atunci când se îndreaptå dupå plecåciune,
rosteşte Semiallahu limen hamideh;
12. Comunitatea, dupå plecåciune rosteşte rabbena leke'lhamd;
13. Cel care face rugåciunea singur trebuie så rosteascå
ambele formule;
14. In timpul prosternårii degetele de la mâini se tin împreunate;
15. In timpul prosternare se rosteşte de 3 ori “Subhane
rabbiyel ala”;
16. In timpul sejde bårbatii trebuie så-şi tinå abdomenul
departe de coapse şi coatele ridicate de la påmânt;
17. In timpul sejde femeile trebuie så-şi tinå abdomenul
lipit de coapse şi bratele lipite pe lângå corp;
18. In timpul rostirii Tehiyyat şi în timpul ultimei pozitii de
aşezare, mâinile se aşeazå pe coapse, iar degetele se laså
libere;
19. Bårbatii şed pe piciorul stâng îndoit şi se sprijinå pe
laba piciorului drept;
20. Femeile şed pe coapsa stângå cu picioarele orientate
spre dreapta;
21. Pentru selam se începe din partea dreaptå;
22. In ultima pozitie se aduc elogii Profetului nostru (s.a.v).

CEEA CE ESTE NECESAR IN TIMPUL RUGÅCIUNII (VAGIB)

CEEA CE ESTE NECESAR IN TIMPUL
RUGÅCIUNII (VAGIB)

1. Inceperea rugåciunii cu formula “Allah este mare”
(Allahu ekber);
2. Recitarea Fatiha-i Şerife;
3. Dupå Fatiha, recitarea unei sura sau a unor versete
cel puTin egale cu un capitol scurt;
4. A destina citirea (kîraat) celor douå unitati de rugåciune
anterioare;
5. A face douå prosternåri una dupa alta;
6. Respectarea timpului fiecårei pozitii, adicå dupå
îndreptarea de la plecåciune şi prosternare şi în intervalul
de timp dintre douå pozitii existå un timp de asteptare;
7. In ultima pozitie de aflezare (ka'de) så se recite
;
8. La terminarea rugåciunii så se facå selam;
9. In timpul rugåciunii de amiazå şi de dupå amiazå,
så se recite Fatiha şi sure farå glas tare;
10. Imamul så recite cu glas tare Fatiha şi sure în timpul
rugåciunii de zori, de la asfintit, de vineri şi de bairam;
11. In timpul rugåciunii care are 3 sau 4 rek'at, dupå al
doilea rek'at så se aşeze;
12. Så se recite Fatiha înainte de surele şi versetele
suplimentare;
13. Dacå existå cerinte la care s-a renuntat din greşealå,
så se facå porsternare de corectare (sehiv segide);
14. Så se recite Kunut 1 şi 2 la rugåciunea vitir;
15. In timpul prosternårii så se lipeascå de påmânt şi
nasul împreunå cu fruntea.

Activitåti responsabile (Ef’al-i Mukellefin)

In religia islamicå existå unele porunci şi interdictii
bårbatilor şi femeilor musulmane mature. Acei musulmani
cårora li se propun poruncile şi lucrurile interzise se numesc
responsabili. Lucrurile pe care trebuie så le facå sau så
nu le facå aceşti responsabili se numesc act ivi tåti
responsabile.
Aceste activitåti sunt în numår de opt:
1. Obligatorii (Farz): porunci stabile şi precise. Sunt
de douå categorii:
a. Obligatii personale (Farz-î ayîn): obligatii îndeplinite
de fiecare musulman în mod personal. Ex. Rugåciunea şi
postul;
b. Obligatii în grup (Farz-î kifaye): obligatie personalå
a fiecårui musulman dintr-un grup, obligatie consideratå
îndeplinitå dacå o parte din membrii grupului respectiv o
îndeplinesc. Ex. Rugaciune (namaz)de înmormântare.
Dacå nici unul din musulmanii din grup nu îndeplineşte o
astfel de datorie, toti sunt considerati responsabili.

2. Necesare (Vagip): porunci care nu sunt atât de
stabile
şi precise precum cele obligatorii. Ex. Rugåciunea
de Bairam;

3. Traditia (Sunnet): vorbele şi faptele Profetului sau
lucrurile acceptate de el. Se împarte în douå:
a. Traditia cu obligativitate continuå (Sunnet-i muekkede)
înseamnå obligatii îndeplinite în mod continuu şi care nu
sunt îndeplinite decât în cazuri foarte rare. Ex. :obligativitatea
rugåciunii de traditie fåcutå în zori şi în amiazå;

b. Traditia cu obligativitate intermitentå (Sunnet-i gayri
muekkede) înseamnå obligatii îndeplinite din când în când.
Ex.rugåciunea de traditie fåcutå, de dupå-amiazå sau de
searå;

4. Acceptate (Mustehab): Unele fapte ale Profetului;
Ex. pomana şi posturile facultative

5. Fireşti (Mubah): lucruri pe care dacå le faci nici nu
påcåtuieşti, nici nu este o faptå bunå. Ex. a sta, a te ridica
(în picioare), a mânca, a bea;

6. Nefireşti(Mekruh): fapte neeagreate şi care
micşoreazå råsplatele credintei. Ex. A te uita în jur în
timpul rugåciunii;

7. Care anuleazå (Mufsid): fapte care anuleazå o
rugåciune începutå. Ex. a sângera sau a îi curge un lichid
din corp în timpul ablutiunii (abdest) sau a râde în timpul
rugåciunii sau a mânca în timpul postului;

8. Nepermis (Haram): fapte interzise. Ex. a consuma
båuturi alcoolice sau nesupunerea fatå de pårinti.

sursa: İLMİHAL