CUM SE FACE RUGÅCIUNEA?

O persoanå care doreŞte så facå rugåciunea, în primul
rând trebuie så fie atentå ca, lângå şi pe locul unde va avea
loc rugåciunea, så nu existe murdårii care så fie o piedicå în
calea unei rugåciuni valabil. Face ablutiunea, se întoarce în
directia Kaabei şi se transpune pe o treaptå deasupra
problemelor lumeşti. Este påtruns de faptul cå se aflå în
prezenta Lui Allah. Face mårturia intentiei cu inima de a face
rugåciunea. De ex. Rugaciunea de traditie din zori: se face
mårturia intentiei cu inima de a face rugåciune zicând
“Mårturisesc intentia så îndeplinesc, pentru voia lui Allah,
traditia rugåciunii de aståzi dimineatå”.
Dacå trebuiesc îndeplinite conditiile, se face mårturia
intenäiei cu inima de a face rugåciuni zicând: “Mårturisesc
intentia så îndeplinesc, pentru voia Lui Allah, obligatia rugåciunii
de zori ale zilei de azi”.
Dacå trebuie fåcute rugåciuni facultative, atunci se face
mårturia intentiei cu inima zicând: “Mårturisesc så fac rugåciuni
pentru voia Lui Allah”.
Apoi se ia pozitia pentru formula de început, tinând palmele
desfåcute şi îndreptate în directia Kaabei, cu degetele mari
se ating lobii urechilor. Adicå, se spune ”Allahu ekber” .
Femeile înså, îşi ridicå palmele desfacute în afla fel ca
d e g e t e l e s å a j u n g å l a n i v e l u l u m e r i l o r.
Apoi bårbatii îşi înlåntuie încheietura mâinii stângi cu
degetul mare fli cel mic de la mâna dreaptå la nivelul
abdomenului , iar femeile îfli pun mâna dreaptå peste
cea stângå la nivelul pieptului. Ochii trebuie så priveascå spre
locul de “prosternare”.
Dupå aşezarea mâinilor în pozitia cerutå se rosteşte
“Subhaneke”, apoi se rosteşte “Euzu” şi “Besmelle” şi se recitå
“Fatiha-i şerife”. La sfârflit se zice “amin”. Dupå care se recitå
cel putin un verset de lungimea unui capitol sau un capitol
scurt. Bratele se coboarå pe lângå corp, se rosteşte “Allahu
Ekber” şi se trece la pozitia de plecåciune.
In timpul plecåciunii, bårbatii îşi tin mâinile pe genunchi cu
degetele îndepartate, iar trupul şi capul trebuie så fie pe aceeaşi
linie . Femeile nu se apleacå cât bårbatii. . In timpul plecåciunii se 
rosteşte cel putin de 3 ori “Subhane
rabiye'l-azim” şi se privesc vârfurile picioarelor.
Capul nu se apleacå, se tine drept. Dupå plecåciune se
rosteşte ”Semiallahu limen hamideh” fli ”Rabbena lekel hamd”
şi se îndreaptå spatele. Apoi, zicând “Allahu Ekber”, se trece în
pozitia prosternårii. Pentru a face prosternare,mai întâi se pun
jos genunchii, apoi mâinile şi la urmå capul (In timpul prosternare
conditia este så simti asprimea locului unde îti pui fruntea şi
nasul). Degetele de la mâini şi de la picioare se orienteazå spre
Kaaba.
In timpul prosternårii, bårbatii îşi tin genunchii îndepårtati,
iar abdomenul, departe de coapse. Vârfurile degetelor de la
picioare trebuie så fie orientate spre Kaaba .
Femeile, spre deosebire de bårbati, dimpotrivå, îşi apropie
genunchii şi-şi tin abdomenul lipit de coapse, iar degetele de la
picioare nu sunt orientate spre Kaaba, ca la bårbati. Ele îşi lipesc
de påmânt partea anterioarå a labelor de la picioare . In timpul
 prosternårii se rosteşte de 3 ori “Subhane rabbiye'lala”, apoi, 
zicând “Allahu Ekber”, se ridicå din pozitia de
prosternare fli se efectueazå pozitia aşezat cu picioarele dedesupt.
Se aşteaptå în aceasta pozitie cât så se rosteascå “Subhanallah”,
apoi, zicând “Allahu Ekber”, se trece la a doua prosternare. In
aceastå pozitie se spune de 3 ori “Subhane rabbiye'l-ala”, apoi,
zicând “Allahu Ekber”, se trece la a doua unitate de rugåciune.
Mâinile iau pozitia de înlantuire de la început, apoi se rosteşte
“Besmele” fli “Fatiha” fli se recitå o surå sau un verset lung. Apoi
se face plecåciunea şi prosternarea exact ca la prima unitate
de rugåciune. Dupå a doua prosternare din a doua unitate de
rugåciune, bårbatii şed pe piciorul stâng îndoit şi se sprijinå pe
laba piciorului drept ale cårui degete sunt orientate spre Kaaba.
Spre deosebire de bårbati, femeile îşi culcå picioarele
spre dreapta şi şed pe coapse .
In timpul acesta se recitå “Ettehîyyatu, Allahumme salli
fli Allahumme barik...” apoi se recitå rugi precum “Rabbena
atina”.
Dupå toate acestea, se rosteşte “Es-selamu aleykum
ve rahmetullah” cu fata întoarså spre umårul drept,
apoi faäa se întoarce spre stânga şi se rosteşte din nou
“Es-selamu aleykum ve rahmetullah”. Astfel se terminå
rugåciunea, deci iese din rugåciune.
Obligatia rugåciunii de zori se face la fel ca şi traditia.
Bårbatii recitå la început kaamet.
La sfârfli tul orcårui t ip de rugåciune, se rosteşte
“Allahumme ente's-selamu ve minke's-selam. Tebarekte ya
ze'l-gelali ve'l-ikram” şi se recitå urmåtoarea pomenire:
Subhaanellahi ve'l hamdulillahi ve la ilahe illallahu vallahu
ekber vela haule vela kuuuete illa billahi'l-alliyyi’l-aziym.
Sensul este:
Slåvesc perfectiunea şi generozitatea Lui Allah.
Recunoştinta noastra îi apartine. Nu existå o altå divinitate
în afarå de Allah. Absolvirea de påcate şi puterea de
întoarcere spre supunere se îmfaptuieşte numai cu ajutorul
Lui Allah.
Dupå acestå pomenire se recitå un Ayetu'l-Kursi (Allahu
lailahe illa hu ...), apoi se rosteşte de 33 de ori “Subhanallah”,
de 33 de ori “Elhamdulillah” fli de 33 de ori “Allahu Ekber”.
La sfârşit se recitå urmatoarea pomenire, preaslåvire şi
preamårire a lui Allah:

Allahu Ekber. La ilahe illallahu vahdehu la flerike leh. Lehul
mulku velehul hamdu yuhyi ve yumit. Ve huue hayyun la yemutu
byedihil hayru ve huve ala kulli fley'in kadir.
Sensul este:
Sfântul Allah este mai presus de orice şi, în afarå de El, nu
exista o alta divinitate. El este unic.Nu are egal. A lui este
Impåråtia, la El este råsplata. El învie şi tot El omoarå. El este
viu, nu moare. Binele stå în puterea Lui. El are putere asupra
tuturor.
Dupå acestå pomenire, preaslåvire şi preamårire a lui Allah,
se ridicå palmele şi se rosteflte ruga.
Toate rugåciunile se efectueazå dupå acest tipic.
Numai în cazul rugåciunii obligatorii cu 3 sau 4 unitåti de
rugåciune sau în cazul traditei cu obligativitate continuå cu 4
unitåti de rugåciune şi în cazul rugåciunii vitir (de dupå rugåciunea
de searå), în prima pozitie de aflezare se recitå doar “ettehîyyatu”.
Nu se recitå “Allahumme salli fli Allahumme barik”.
Dar, traditia rugåciunii de dupå amiazå şi traditia primelor
4 unitåti de rugåciune ale rugåciuniii de searå impun ca, dupå
“Ettehîyyatu”, rostit când ne aflezåm dupå primele douå unitåti
de rugåciune så se recite “Allahumme salli” şi “Allahumme
barik”. La începutul celei de-a treia unitate de rugåciune, fatäå
de alte rugåciunii cu 4 unitåti de rugåciune, se recitå “Subhaneke”
Apoi, rostindu-se “Euzu fli Besmele”, se începe “Fatiha”.
Traditia rugåciunii de Amiazå impune mårturia intentiei cu
inima ii rostirea: “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
de a îndeplini traditia rugåciunii de amiazå”.
Obligativitatea impune mårturia intentiei cu inima fli rostirea
“Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, pentru a-mi
îndeplini obligatia rugåciunii de amiazå”.
Pentru traditia de încheiere se face mårtturia intentiei şi se
rosteşte “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, pentru
a îndeplini ultima traditie a rugåciunii de amiazå”.
Traditia rugåciunii de dupå amiazå impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, de a respecta traditia rugåciunii de dupå amiazå”.
Pentru obligatia rugåciunii de dupå amiazå, din inimå,
mårturia intentiei se face astfel: “Am fåcut mårturia intentiei,
cu voia Lui Allah, pentru a îndeplini obligatia rugåciunii de
dupå amiazå”.
Obligativitatea rugåciunii de la asfinşit impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, pentru a-mi îndeplini obligatia rugåciunii de la asfintit”.
Traditia rugåciunii de la asfintit impune mårturia intentiei
prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
de a respecta traditia rugåciunii de la asfintit”.
La prima traditie a rugåciunii de searå se face mårturia
intentiei rostind “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah,
pentru a îndeplini prima traditie a rugåciunii de searå”.
Obligativitatea rugåciunii de searå impune mårturia
intentiei prin rostirea “Am fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui
Allah, de a-mi îndeplini obligatia rugåciunii de searå”. La
ultima traditie a acestei rugåcuini se rosteşte “Am fåcut
mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, de a respecta ultima
traditie a rugåciunii de searå”.
La rugåciunii de dupa rugåciunea de searå (vitir namaz›),
fli care are 3 unitati de rugåciune, se spune din inimå “Am
fåcut mårturia intentiei, cu voia Lui Allah, de a face rugåciunea
vitr”.
sursa: İLMİHAL

CEEA CE ESTE NEINDICAT IN TIMPUL RUGÅCIUNII (MEKRUH)

1. A privi în dreapta sau în stanga;
2. A te juca cu îmbråcåmintea sau cu partile corpului (nu
existå oprelişti pentru a desprinde uşor îmbracamintea lipitå de
trup);
3. A trosni degetele;
4. A curåta de pietre locul unde faci prosternare;
5. A pune mâna pe coaste;
6. A te scårpina (a te şterge la nas în timpul rugåciunii este
mai indicat decât så se scurgå secretia pe jos);
7. A sta cu picioarele încrucişate;
8. A face rugåciunea privind fata unui om;
9. A face rugåciunea cu fata spre foc;
10. A face rugåciunea atunci când are în fatå, deasupra
capului , în dreapta sau în stanga sa, pe spate sau pe
îmbråcåminte un desen cu ochi vizibil cu uflurintå;
11. A te întinde;
12. A cåsca;
13. In timpul rostirii Tehîyyat, statul pe cålcâi cu degetele de
la picioarele drepte;
14. A sta cu coapsele sprijinite de påmânt şi cu genunchii
traşi spre piept sau cu mâinile sprijinite de påmânt;
15. A face rugåciunea cu îmbråcåminte veche şi ponositå
dacå ai îmbracåminte nouå si frumoaså (Recomandat este så
te îmbraci cu lucruri care sunt un obicei în a le îmbråca, se
acceptå så faci rugåciunea cu îmbråcåmintea de noapte deoarece
este un obicei så te îmbraci cu aceasta. N.Islâm);
16. A retrage degetele de la mâini sau de la picioare din
directia Kaabei în timpul efectuårii pozitiei prosternare şi în afara
timpului efectuårii pozitiei prosternare;
17. A face rugåciunea cu capul descoperit;
18. A råmâne în urmå fårå a intra în rând atunci când
rugåciunea se face împreunå cu membrii comunitåtii;
19. A face rugåciunea orientându-te spre morminte;
20. A face rugåciunea orientându-te spre mizerii fårå a fi
despårtit printr-un paravan;
21. A face rugåciunea în rând cu femeile, fårå a fi despårtit
printr-un paravan;
22. A face rugåciunea simtind nevoia de a merge la toaletå;
23. A îndrepta genunchii înainte de a desprinde mâinile de
pe påmânt, în timpul ridicårii de la prosternare;
24. A ridica un picior în timpul prosternårii;
25. A intra în pozitia de plecåciune înaintea imamului;
26. A te ridica de la plecåciune înaintea imamului;
27. A face prosternare înaintea imamului;
28. A te ridica din prosternare înaintea imamului;
29. A pune mâinile pe påmânt în timpul prosternårii înainte
de a pune genunchii, fårå a avea un motiv;
30. A te ridica sprijinindu-te de påmânt sau de un zid, fårå
a avea vreun motiv;
31. A te şterge pe frunte în timpul rugåciunii;
32. A omite doar o surå între sura anexå recitatå în timpul
unei unitate de rugåciune şi sura care se recitå la urmåtoarea
unitate de rugåciune;
33. A recita o surå sau un verset înainte de sura anexå
recitatå între unitatea de rugåciune ulterioarå şi unitatea de
rugåciune anterioarå;
34. In timpul rugåciunii obligatorii, a recita o surå de 2 ori în
timpul unei unitåti de rugåciune sau a recita aceeaşi surå la
douå rek'at-uri;
35. Recitarea a 3 versete în plus în timpul celei de-a doua
unitate de al rugåciunii obligatorii, fatå de versetele recitate în
timpul primei unitåti de rugåciune;
36. Citirea Coranului de cel care participå la slujbå împreunå
cu imanul;
37. A face prosternare sprijinind de påmânt turbanul şi nu
fruntea, fårå a avea un motiv;
38. A se sprijini de perete în timpul pozitiei în picioare (kîyam),
fårå a avea un motiv;
39. A sta aplecat spre dreapta sau spre stânga în timpul
pozitiei în picioare (kîyam);
40. A sta sprijinit într-un singur picior, fårå a avea un motiv;
41. A numåra versetele şi pomenirile cu degetele în timpul
rugåciunii;
42. A face rugåciunea de unul singur atunci când te afli întro comunitate;
43. Aflezarea imam-ului altundeva decât în mihrab;
44. Imamul så stea într-un loc mai jos de 50 cm, iar
comunitatea så stea într-un loc mai înalt;
45. Imamul så stea într-un loc mai inalt de 50 cm (dacå
lângå imam mai stå cineva atunci nu mai este mekruh);
46. A spune cu glas tare şi ;
47. A termina de recitat din Coran în timp ce începi sâ te
apleci pentru plecåciune;
48. A nu citi pomenirile şi versetele în pozitiile corespunzåtoare;
49. A rosti pomenirile din timpul plecåciunii şi prosternårii
dupå ce ai ridicat capul;
50. A face rugåciunea cu umerii descoperiti şi mânecile
suflecate;
51. A renunta la punerea unui obiect în spatiul din fata
ta, spåtiu prin care ar putea trece o fiintå;
52. A mirosi ceva;
53. A sufla în aşa fel, încåt så nu se audå (dacå se suflå cu
zgomot, atunci rugåciunea este anulatå);
54. A înfåsura în jurul capului o batistå sau ceva asemanator,
iar crefltetul nu este acoperit;
55. A face rugåciunea cu gura şi nasul acoperite;
56. La a doua întrunire a comunitåtii, persoana care va fi
imam - så stea în mihrab.

PROCEDEE IN TIMPUL RUGÅCIUNII

1. Când muezinul face kaamet şi rosteşte “hayye-ale'lfelah” (veniti la izbåvire), så se scoale imediat în picioare;
2. In timpul rostirii formulei de început (iftitah tekbiri) så-şi
atingå lobul urechilor cu degetele mari ale mâinilor;
3. In timpul pozitiei în picioare (kîyam) så se uite la locul
prosternare;
4. In timpul plecåciunii (ruku) så se uite la vârful picioarelor;
5. Pomenirile de plecåciune şi de prosternare så se
rosteascå de 5 sau de 7 ori;
6. Inainte de trup, se lipeşte nasul de påmânt;
7. In timpul prosternare så priveascå lateral de nas;
8. In timpul selam-ului så priveascå spre umeri;
9. Dacå simte nevoia så caşte şi nu poate så-şi tinå gura
închiså, så şi-o acopere cu dosul palmei drepte;
10. Dupå posibilitåti, så se facå rugåciunea cu veşminte
bune si curate;
11. Atunci când face selam spre dreapta, trebuie så aibå
intentia de a face selam cåtre comunitatea şi cåtre îngerii din
dreapta;
12. Atunci când face selam spre stânga, trebuie sa aibå
intentia de a face selam cåtre comunitatea şi cåtre îngerii din
stânga;
13. Dacå este singur, så-şi arate intentia de a face selam
pentru îngerii care tin socoteala faptelor bune si rele (kiramen
katibin) fli cåtre îngerii învåtati (hafaza);
14. Så se abtinå de la tuse cât este posibil;

TRADITIILE, CERINTELE RUGÅCIUNII (SUNNET)

1. Så se rosteascå ezan;
2. La începerea rugåciunii, la primul tekbir, bårbatii så-şi
ridice bratele pânå la nivelul urechilor, iar femeile, pânå la nivelul
umerilor;
3. Så se împreuneze bratele imediat dupå tekbir astfel:
bårbatii îşi înlantuie încheietura mâinii stângi cu degetul mare
si cel mic de la mâna dreaptå; femeile îşi pun mâna dreaptå
peste cea stangå la nivelul pieptului;
4. Så se rosteascå Subhaneke;
5. Så se rosteascå Euzu şi Besmele;
6. La fiecare unitati de rugåciune så se rosteascå Besmele
înainte de Fatiha;
7. Dupå Fatiha så se rosteascå Amin;
8. In timp ce te apleci sau te ridici pentru plecåciune şi
prosternare så se spunå “Allahu ekber”;
9. In timpul plecåciune så se rosteascå de 3 ori “Subhane
rabbiyel azim”;
10. Bårbatii, în timpul plecåciunii, så-şi tinå mâinile pe
genunchi cu degetele îndepartate, iar trupul şi capul så fie pe
aceeaşi linie (femeile nu îşi tin spatele în linie cu capul). Femeile,
fårå a-şi tine degetele îndepårtate unul de altul, îşi pun måinile
pe genunchi;
11. Imamul, atunci când se îndreaptå dupå plecåciune,
rosteşte Semiallahu limen hamideh;
12. Comunitatea, dupå plecåciune rosteşte rabbena leke'lhamd;
13. Cel care face rugåciunea singur trebuie så rosteascå
ambele formule;
14. In timpul prosternårii degetele de la mâini se tin împreunate;
15. In timpul prosternare se rosteşte de 3 ori “Subhane
rabbiyel ala”;
16. In timpul sejde bårbatii trebuie så-şi tinå abdomenul
departe de coapse şi coatele ridicate de la påmânt;
17. In timpul sejde femeile trebuie så-şi tinå abdomenul
lipit de coapse şi bratele lipite pe lângå corp;
18. In timpul rostirii Tehiyyat şi în timpul ultimei pozitii de
aşezare, mâinile se aşeazå pe coapse, iar degetele se laså
libere;
19. Bårbatii şed pe piciorul stâng îndoit şi se sprijinå pe
laba piciorului drept;
20. Femeile şed pe coapsa stângå cu picioarele orientate
spre dreapta;
21. Pentru selam se începe din partea dreaptå;
22. In ultima pozitie se aduc elogii Profetului nostru (s.a.v).

CEEA CE ESTE NECESAR IN TIMPUL RUGÅCIUNII (VAGIB)

CEEA CE ESTE NECESAR IN TIMPUL
RUGÅCIUNII (VAGIB)

1. Inceperea rugåciunii cu formula “Allah este mare”
(Allahu ekber);
2. Recitarea Fatiha-i Şerife;
3. Dupå Fatiha, recitarea unei sura sau a unor versete
cel puTin egale cu un capitol scurt;
4. A destina citirea (kîraat) celor douå unitati de rugåciune
anterioare;
5. A face douå prosternåri una dupa alta;
6. Respectarea timpului fiecårei pozitii, adicå dupå
îndreptarea de la plecåciune şi prosternare şi în intervalul
de timp dintre douå pozitii existå un timp de asteptare;
7. In ultima pozitie de aflezare (ka'de) så se recite
;
8. La terminarea rugåciunii så se facå selam;
9. In timpul rugåciunii de amiazå şi de dupå amiazå,
så se recite Fatiha şi sure farå glas tare;
10. Imamul så recite cu glas tare Fatiha şi sure în timpul
rugåciunii de zori, de la asfintit, de vineri şi de bairam;
11. In timpul rugåciunii care are 3 sau 4 rek'at, dupå al
doilea rek'at så se aşeze;
12. Så se recite Fatiha înainte de surele şi versetele
suplimentare;
13. Dacå existå cerinte la care s-a renuntat din greşealå,
så se facå porsternare de corectare (sehiv segide);
14. Så se recite Kunut 1 şi 2 la rugåciunea vitir;
15. In timpul prosternårii så se lipeascå de påmânt şi
nasul împreunå cu fruntea.

Activitåti responsabile (Ef’al-i Mukellefin)

In religia islamicå existå unele porunci şi interdictii
bårbatilor şi femeilor musulmane mature. Acei musulmani
cårora li se propun poruncile şi lucrurile interzise se numesc
responsabili. Lucrurile pe care trebuie så le facå sau så
nu le facå aceşti responsabili se numesc act ivi tåti
responsabile.
Aceste activitåti sunt în numår de opt:
1. Obligatorii (Farz): porunci stabile şi precise. Sunt
de douå categorii:
a. Obligatii personale (Farz-î ayîn): obligatii îndeplinite
de fiecare musulman în mod personal. Ex. Rugåciunea şi
postul;
b. Obligatii în grup (Farz-î kifaye): obligatie personalå
a fiecårui musulman dintr-un grup, obligatie consideratå
îndeplinitå dacå o parte din membrii grupului respectiv o
îndeplinesc. Ex. Rugaciune (namaz)de înmormântare.
Dacå nici unul din musulmanii din grup nu îndeplineşte o
astfel de datorie, toti sunt considerati responsabili.

2. Necesare (Vagip): porunci care nu sunt atât de
stabile
şi precise precum cele obligatorii. Ex. Rugåciunea
de Bairam;

3. Traditia (Sunnet): vorbele şi faptele Profetului sau
lucrurile acceptate de el. Se împarte în douå:
a. Traditia cu obligativitate continuå (Sunnet-i muekkede)
înseamnå obligatii îndeplinite în mod continuu şi care nu
sunt îndeplinite decât în cazuri foarte rare. Ex. :obligativitatea
rugåciunii de traditie fåcutå în zori şi în amiazå;

b. Traditia cu obligativitate intermitentå (Sunnet-i gayri
muekkede) înseamnå obligatii îndeplinite din când în când.
Ex.rugåciunea de traditie fåcutå, de dupå-amiazå sau de
searå;

4. Acceptate (Mustehab): Unele fapte ale Profetului;
Ex. pomana şi posturile facultative

5. Fireşti (Mubah): lucruri pe care dacå le faci nici nu
påcåtuieşti, nici nu este o faptå bunå. Ex. a sta, a te ridica
(în picioare), a mânca, a bea;

6. Nefireşti(Mekruh): fapte neeagreate şi care
micşoreazå råsplatele credintei. Ex. A te uita în jur în
timpul rugåciunii;

7. Care anuleazå (Mufsid): fapte care anuleazå o
rugåciune începutå. Ex. a sângera sau a îi curge un lichid
din corp în timpul ablutiunii (abdest) sau a râde în timpul
rugåciunii sau a mânca în timpul postului;

8. Nepermis (Haram): fapte interzise. Ex. a consuma
båuturi alcoolice sau nesupunerea fatå de pårinti.

sursa: İLMİHAL

İertarea pentru toate pacatele anterioare.

Atunci cand cineva se converteşte la İslam, Dumnezeu ıi iarta toate pacatele anterioare şi toate faptele rele.

Un om, pe nume Amr a venit la Profet(pacea şi binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) şi i-a spus: "Da-mi mana ta dreapta pentru a-ti marturisi loialitatea." Profetul (pacea şi binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) i-a ıntins mana sa dreapta. Atunci Amr şi-a retras mana. Profetul a spus: "Ce sa ıntamplat cu tine, o, Amr?" El a replicat: " Intetionam sa pun o conditie." Profetul l-a ıntrebat: " Şi care era conditia ta?" Amr a spus: "Ca Allah Preaınaltul sa-mi ierte toate pacatele." Atunvi Profetul (pacea şi binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:

"Nu ştiai ca Allah Preaanaltul iarta toate pacatele anterioare celui care se converteşte la İslam?"

Dupa ce s-a convertit la İslam, o persoana poate fi rasplatita pentru faptele sale bune sau relel, potrivit spuselor Profetului:

"Da cineva intentioneza sa faca o fapta buna dar nu o face, va fi resplatit pentru aceasta. Şi daca o va face, va fi rasplatit de la 10 la 700 de ori sau chiar mai mult. Daca cineva intentioneaza sa faca o fapta rea dar nu o face, va fi rasplatit cu o fapta buna.Şi daca o va face, va fi pedepsit pentru acea fapta, sau Allah Preaınaltul ıi va şterge pacatul."

Ce este Islamul?

Cine sunt musulmanii?

Credeţi că puteţi să recunoaşteţi un musulman după haine sau naţionalitate? Mai gândiţi-vă o dată!

Aproape un sfert din populaţia globului este musulmană. Deşi unii cred în mod greşit că toţi musulmanii sunt arabi (şi vice-versa), arabii constituie numai 18% din totalul populaţiei musulmane din lume. Musulmanii pot fi întâlniţi pretutindeni, din Africa de Vest până în Europa de Est şi din China până în Filipine, iar numărul lor este într-o continuă creştere în Occident. Sunt musulmani de toate rasele, practicând toate meseriile şi aparţinând tuturor condiţiilor sociale; ei şi-au adus o contribuţie semnificativă în toate domeniile de activitate, de la ştiinţe la matematică şi de la artă la ştiinţele umaniste, încă de la începuturile Islamului.

În zilele noastre nu există niciun loc pe pământ unde influenţa şi contribuţia benefică a acestora să nu se manifeste.

În pofida mass-mediei părtinitoare, majoritatea musulmanilor fac parte din familii iubitoare şi stabile şi nu au nicio legătură cu terorismul sau alte acte violente.

Ce este Islamul?

 Cuvântul Islam provine din limba arabă, din rădăcina aslama care înseamnă pace şi supunere; un musulman practicant se străduieşte să se supună cu întreaga sa fiinţă lui Dumnezeu, prin aceasta obţinând pace atât în această viaţă, cât şi în Viaţa de Apoi. Supunerea în faţa voinţei lui Allah nu înseamnă că o persoană nu mai trebuie să gândească sau că trebuie să renunţe la liberul său arbitru; precum un cetăţean care respectă legea, o persoană care respectă poruncile lui Dumnezeu beneficiază, alături de ceilalţi, de respectarea poruncilor divine, continuând să-şi folosească liberul arbitru cu înţelepciune.

Aşadar conceptul islamic de supunere este unul activ; un musulman se străduieşte să îşi sporească cunoştinţele, să-şi dezvolte caracterul şi face tot ceea ce trebuie cum poate mai bine, după care acceptă că rezultatul eforturilor sale este în cele din urmă în mâinile lui Allah.

În ce cred musulmanii?

Un singur Dumnezeu

Islamul se bazează pe credinţa într-o Putere Supremă, Dumnezeu Milostivul şi Creatorul Universului, o divinitate care nu are familie sau asociaţi, numită Allah. Musulmanii preferă să folosească cuvântul arab Allah pentru a-L numi pe Dumnezeu, pentru că acest cuvânt nu are forme de plural, de feminin şi nici nu permite forma de diminutiv, forme care altfel ar putea să fie asociate cu concepţiile politeiste (de exemplu: dumnezei, zeiţe, semi-zei). Deşi ne referim la Dumnezeu utilizând pronumele „El”, se înţelege că Dumnezeu nu are nevoie de nimeni ca să existe şi este dincolo de aceste noţiuni de dualitate şi gen; cele 99 de nume ale lui Allah menţionate în Coran conţin mai multe atribute ale Sale; de exemplu: Allah este Milostiv, Iertător, Protector, Allah este Milos şi Drept, Atoateştiutorul şi Atoatevăzătorul, Prieten şi Îndrumător, Unicul demn de adorare şi devoţiune.
sursa: islamulazi.ro

CURÅTENIA LOCULUI
(NEGEÂSETTEN TAHARET)

A doua conditie a rugâciunii este curåtenia locului. Cu alte cuvinte, dacå pe locul unde se va face rugâciunea, pe corp sau pe îmbråcåminte existå murdårie care constituie o piedicå pentru ritualul rugåciunii, aceastå murdårie trebuie curåtatå.
Murdåria poate fi de doua feluri:
1. Murdårie mare (galiz): excremente umane, urina, dejectiile, saliva animalelor ale cåror carne este interziså a se consuma; dejectiile påsårilor de curte, precum gåina, gâsca, rata; sângele, puroiul, sperma, voma, vinul sau alte båuturi interzise. Mai mult de 3,2g din murdåriile solide şi cât cåuşul palmei din cele lichide pot fi piedici în calea rugåciunii;
2. Murdårie micå (hafif): urina de cal, dejectiile animalelor domestice şi sålbatice a cåror carne este permiså a se consuma. In cazul acestor murdårii, nu este permiså rugåciunea namaz-ul dacå organul atins sau îmbråcåmintea au o patå mai mare de 1/4.

Istinja, Istinka, Istibra

Istinja înseamnå curåtirea locului dupå efectuarea necesitåtilor fiziologice.
Istinka înseamnå curåtirea temeinicå a locului prin ştergerea cu ceva potrivit, spålarea cu apå, apoi uscarea.
Istibra înseamnå ca bårbatii, pentru eliminarea completå a urinei, trebuie så-şii scuture organul, så tuşeascå, så umble câtiva paşi sau så se aplece.
Sursa:İLMİHAL

CHEMAREA LA RUGÂCIUNE
(EZAN VE KAAMET)

Ezan-chemarea la rugåciune este o poruncå repetatå. Sosirea momentului pentru rugåciune este anuntat prin ezan. O zi are cinci momente pentru rugåciune şi tot de cinci ori se
face chemarea. Ezan este:

Allâhu Ekber Allâhu Ekber. اللّهُ اَكْبَرُ اللّهُ اَكْبَرُ Allah este Måret

Allâhu Ekber Allâhu Ekber. اللّهُ اَكْبَرُ اللّهُ اَكْبَرُ Allah este Måret

Eşhedü en lâ ilâhe illâllah اَشْهَدُ اَنْ لا اِلَهَ اِلاَّ اللّهُ Recunosc cå Allah este Unic

Eşhedü en lâ ilâhe illâllah اَشْهَدُ اَنْ لا اِلَهَ اِلاَّ اللّهُ Recunosc cå Allah este Unic

Eşhedü enne Muhammeder-Resûlüllah اَشْهَدُ اَنَّ مُحَمَّدَاً رَسُولُ اللّه De asemeni recunosc cå Muhammed este Trimisul Lui

Eşhedü enne Muhammeder-Resûlüllah اَشْهَدُ اَنَّ مُحَمَّدَاً رَسُولُ اللّه De asemeni recunosc cå Muhammed este Trimisul Lui

Hayye ale's-Salâh حَىَّ عَلَى الصَّلاةِ Hai la namaz

Hayye ale's-Salâh حَىَّ عَلَى الصَّلاةِ Hai la namaz

Hayye ale'l-Felâh حَىَّ عَلَى الْفَلاحِ Hai så fim salvati

Hayye ale'l-Felâh حَىَّ عَلَى الْفَلاحِ Hai så fim salvati

Allâhu Ekber Allâhu Ekber اَللّهُ اَكْبَرُ اللّهُ اَكْبَرُ Allah este Måret, Allah este Måret

Lâ ilâhe illâllah لا اِلَهَ اِلاَّ اللّهُ Allah este Unic
Acesta este textul ezanului. Numai la ezanul de zori se rosteşte de 2 ori: “Essalatu hayrun minen neum” dupå “Hayye ale’l-felah”. (care are aproximativ textul: e mai bine sa te rogi decit sa dormi).


Kaamet este asemånåtor cu ezan, numai cå în timpul acesta se rosteflşte de 2 ori: “Kad kaameti’s-salah” dupå “Hayye ale’l-felah”. Pentru rugåciunea fåcutå acaså sau pe câmp este mai
bine så se citeascå şi ezan şi kaamet. Pânå la sosirea momentului nu se face chemare. Chemare nu este porunca pentru timp, ci este porunca pentru rugåciune. De aceea, şi pentru rugåciunile obligatorii restante este nevoie de chemarea la rugåciune. Este interzis ca ignorantii şi neinitiatii sa faca chemarea la rugåciune. Acest lucru este permis celor care ştiu så facå diferenta între bine şi råu, între dreptate şi nedreptate. Femeile nu pot så facå chemarea la rugåciune.
Ultimele cuvinte ale propozitiilor din chemarea la rugåciune se citesc cu gezm (fårå vocalå).
În timpul ezanului se repetå formulele şi mårturiile de credintå şi se ascultå cu respect, apoi se rosteşte urmåtoarea ruga:


Allahume Rabbe hazihi’d-da’veti’t tammeti vessalati’lkaaimeti
ati Muhammedeni’l-vesilete vel-fazilete veb’ashu
mekaamen mahmudenillezi veadtehu, inneke la tuhlifu’l-miad.
Sensul este:
O, Allah! Tu eflti Ståpânul atât lumii la rugåciune, cât şi a rugåciunii în sine. Preamåreşte-l pe Profetul Muhammed (s.a.v.) şi då-i puterea de a mijloci. Slåveşte-l prin a-i trimite în locul promis “Makam-› Mahmud”. Nu existå nici o îndoialå cå Tu te vei tine de promisiune.




Sursa: İLMİHAL