Cit de frumos a fost totul!

Viaţa din această lume atât de dulce, este aproape imposibil ca omul sa nu fie posedat de ea. 

Totul e frumos: casele frumoase, haine, bijuterii,dorim sa folosim aceste bunuri dupa bunul plac, 

vrem sa fim foarte frumoşi să fim sănătoşi, sa petrecem timp cu cei drag, la discutii, sa rıdem, 

sa ne distram, nu suna foarte bine?

Noi vrem sa traim din plin viata, sa fim bucuroşi, cei mai fericiti, sa fim bogati şi ca toate lucrurile 

astea sa nu sa se termine niciodata, sa fie veşnice!

Noi vrem sa credem ca zilele astea frumoase se vor sfirşi intr-o zi. Unii oameni in momentul in 

care sau simtit in siguranta maxima sunt copleşiti de probleme, ne cazuri atit de mari, incit 

acestia ramin şocati, regreta atit de mult incit işi doresc moartea.

Parca mergea totul perfect... dar intr-un moment incepe sa se schimbe totul: probleme cu 

sanatatea, ne despartim de oameni pe care ii iubim, se intimpla un necaz sotului, sotiei sau 

copiilor nostri, sau se intimpla un accident rutier grav şi primeşti veste de moarte, sau intra 

cineva din apropiati in puşcarie..........

Lucrurile incep sa mearga rau sau impotriva noastra, pierdem puterea financiara....

Pierdem casa, maşina, locul de munca, pozitia in societate, familia, sanatatea...tot ce ne placea 

cel mai mult a ramas in urma noastra. Raminem surprinşi, singuri...fara nici o putere, darimati fizic

 şi moral!

İn asemenea momente ne simtim singuri şi cautam un sprijin, dar nu putem gasi un prieten 

adevarat. Prietenii care iam avut renunta la noi şi noi renuntam la ei... Chiar daca gasim pe 

cineva sa poverstim despre necazurile noastre, acesta va asculta ca pe un film, ca o poveste, 

fara sa simta nici o compatimire...sau nici nu vrea sa asculta pina la capat, inventeaza scuze şi 

pleaca.Din obligatie sau formalitate ne spune nişte cuvinte de sustinere fara nici o valoare....

İncepem sa gindim ''De ce mi sa intimplat mie necazul asta???''

'' De ce a aparut aceasta boala, saracie, despartire...........totul mergea aşa de bine........''

Noi cei care avem probleme, necazuri, vom continua toata viata sa traim in singuratate, permanent 

vom avea lipse, nevoie de ceva...

Peste o anumita perioada ieşim din Şocul initial şi incepem sa ve obişnuim cu ideea, acceptam ce ni 

sa intimplat, dar in adincul sufletului şi mintii, ne framinta intrebarea '' de ce mi sa intimplat mie??''

Un verset din Kur'an, Allah-u Teala a spus astfel oamenilor:

ذَلِكَ بِمَا قَدَّمَتْ أَيْدِيكُمْ وَأَنَّ اللّهَ لَيْسَ بِظَلاَّمٍ لِّلْعَبِيدِ(Al-Imran, 182)

(Al-Imran, 182)''...Acesta (pedeapsă) este rezultatul creaţiei sale proprii "cu mâinile sale''. Allah, 

nu pedepseste la robii lui care nu merita!'' (traducere libera)

Dea lungul anilor, conştient sau neconştient noi am facut multe pacate, doar Allah c.c. ştie cite 

pacate am facut.. Au trecut anii, sa schimbat viata şi nici nu ne mai amintim cite pacate am facut, 

deja am uitat de ele.

Dar este un lucru de care noi nu tinem cont, la care nu ne gindim...chiar daca noi uitam cite pacate 

am facut - Allah nu uita, ştie de toate pacatele noastre. Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamina,

 luna, ani fiecare mişcare a noastra se inregistreaza, fiecare suflare, nici o fapta nu se invecheşte, 

nu dispare cu timpul.

Acum ce sa facem...

Daca spuneti ca o viata pe pamintul asta nu ajunge ca sa platim pentru pacatele noastre - Aveti 

dreptate, o viata nu poate fi suficienta!

Daca nu platim in viata pentru pacatele noastre, atunci vom plati in momentul cind Azrail Aleyhiselam 

vine sa ne ia sufletul, daca nu e suficient sa platim pacatele nici momentul asta, atunci o sa ne chinuim

 in mormint, daca nu ajunge nici acest chin ca sa ne rascumparam pacatele, in ziua de judecata - 

Mahşer vom suferi, daca nu ajunge nici asta vom suferi pe podul Sırat, daca nu ajunge nici aceasta 

suferinta vom primi pedeapsa in İad pina vom plati pentru toate pacatele. Pina nu platim in intregime 

pentru toate faptele rele pe care le-am facut nu vom avea parte de linişte!

Deci sa ne rugam ca sa fim pedepsiti pentru pacate in pamintul asta, cit suntem viu, inainte de moarte,

 sa murim liniştit.

Daca neam saturat de suferinta şi de problemele din viata noastra, facem singuri un calcul la cite 

pacate am facut......Trebuie sa gasim o cale ca Allah sa ne ierte, sa ne rugam pentru iertare, sa plingem

 mult pentru pacate, sa regretam facem tot posibil sa nu pacatuim inca odata in viitor.

Allah-u Tealea face intodeauna dreptate 

El-`Adl (العدل)Dreptatea / Cel Drept (Qur’an 6:115)

Pentru robii lui pacatoşi, dar pe care ii iubeste, Allah le da necazuri şi suferinte ca sa le curate din 

pacate; Pentru robii lui pacatosi care sunt rai, Allah le da necazuri ca sa-i educe, sa-i faca sa inteleaga 

greşeala lor şi sa nu mai faca pacate! Allah creaza ocazii ca sa ierte pe toata lumea!

El-Wedud 

(الودود) Iubitorul / Cel Plin de Dragoste „ El este Cel Iertător, Cel Plin de Dragoste – El-Gafur, 

El- Wedud.

” (Qur’an 85:14)

Odata cu necazurile avem şi o veste buna: 

Cind da Allah la noi un necaz noi trebue sa-l acceptam ca pe un lucru bun, deoarece este o ocazie 

pentru noi de a ni se ierta pacatele, daca intradevar realizam vina noastra, daca regretam din suflet.

VESTEA BUNA A MİNTUİRİİ

Pentru iertarea pacatelor in pamintul asta şi sa fim liniştiti in lumea cealalta, exista o metoda

 - Elhamdullillah! 

Exista o radiera care şterge pacattele din Cartea Vietii! 

“Estağfirullah el-azim”

adica cerem iertare de la Allah, sa facem Tövbe: 

Ne amintim toate pacatele pe care le-am facut pina in acest moment, regretam din suflet şi plingem

 pentru pacatele noastre, spunnind “Estağfirullah el-azim” cerem iertare de la Allah!

Er-Rahman

(الرحمن) Milosul – „Domnul vostru este Domn Unic. Nu există altă divinitate în afară de El. El este

 Milostiv, Îndurător”. (Qur’an 2:163)

Er-Rahim

(الرحيم) Milostivul / Îndurătorul (vezi Qur’an 2:163)

El-Ghaffar

(الغفار) Iertătorul „Vesteşte, robilor Mei că Eu sunt Iertătorul, Îndurătorul– Al –Gahfur, Er –Rahim”.

 (Qur’an 15:49)

El-Halim

(الحليم) Blandul / Cel ce Îngăduie / Îngăduitorul „Dumnezeu este cel ce susţine cerurile şi pământul,

 şi pe toate fiinţele, mărturisiţi că Dumnezeu este glorios; voi însă nu înţelegeţi cum aceştia mărturisesc

 Gloria Lui. Cu adevărat El este Îngăduitor, Mult Iertător ! (Qur’an 17:44)

El-Ghafur

(الغفور) Preaiertătorul / A toate iertătorul (Qur’an 39:53)

El-Muktedir

(المقتدر) Preaputernicul (Qur’an18:45-46)

El-Tewwab

(التواب) De căinţă primitorul (Qur’an 2:160 9-104)

Er-Ra'uf

(الرؤوف) Preabunul (Qur’an 3:30; 22:65; 57:9)

Es-Sabur

(الصبور) Răbdător

Spunem din suflet: '' YA RABBY, imi pare rau de toate pacatele mele care am facut, İnşaAllah inca o

 data nu o sa mai fac, Te rog iarta-Ma!'' İn acest mod promitem lui Allah şi incercam sa ne tinem de 

promisiune!

Cel mai important este sa conştientizam gravitatea şi consecintele faptelor noastre.

Trebuie sa fim optimişti sa avem speranta, sa gindim ca Allah o sa ierte pacatele noastre, nu avem 

voie sa spunem: ''Allah nu o sa ma ierte!'' - Allah ştie cel mai bine!

İn İslam nu se termina solutiile! Pentru orice fapta rea exista o solutie, o modalitate de a fi iertat!

''Un Musulman este un om de echilibru: trebuie sa traieasca intre Speranta şi Frica de Allah!'' spunea 

Hz. Muhammed (s.a.v.)

Allah-u teala intr-un verset spunea: ''Sa ceri, robul meu, iti dau!'' dar in acelaşi timp avertizeaza ca: 

''Eu nu accept rugaciunile (dua) a celor inimile carora nu şiu de mine, care dorm!''

Rugaciunile noastre trebuie sa ne rugam la Allah, sa spunem ESTAĞFİRULLAH EL AZİİM din tot sufletul, 

atitea ori cit suntem in stare!

Allah sa ne pocaiasca şi sa accepte rugaciunile İNŞAALLAH! 

scris de MUHLİSE ASLAN

traducere din limba Turca şi adaptare Selma NUran

   

A creat Allah rautatea???

La o lectie de fizica, profesorul spune elevilor:

- Conform legilor fizicii, daca Allah a creat totul, atunci ca el a creat şi 

rautatea, rezulta ca Allah este rau(!)

-Scuzati-ma Domnule profesor, exista in realitate frigul?(ridicindu-se

 in picioare spune un elev din clasa)

- Ce intrebare este asta! Normal ca exista! Tie nu ti-a fost niciodata frig?

-De fapt, in realitate, frigul nu exista, in conformitate cu legile fizicii! 

Ceea ce consideram noi a fi frig este de fapt absenta caldurii!

Domnule profesor, exista intuneric?

- Sigur ca exista!

- Greşiti Domnule profesor! İntunericul de asemenea nu exista! İn 

realitate intunericul nu e, de fapt, decit lipsa luminii. noi putem studia 

lumina, dar intunericul e imposibil de studiat.

Rautatea nu exista, la fel ca frigul şi intunericul! Allah nu e creat 

rautatea. Rautatea este o consecinta atunci cind oamenii nu au in 

inima dragostea şi frica fata de Allah!

* Convorbirea respectiva a avut loc intre un profesor de fizica şi elevul 

lui Albert Enstein 1879-1955, cind avea 10-11 ani.

1 Muharram 1432 - 7 decembrie 2010

Un nou an islamic incepe pe 7 decembrie 2010

Marti, 7 decembrie 2010, coincide cu prima zi a lunii Muharram, ceea ce inseamna inceputul unui nou an calendaristic islamic - 1432.

In anul 622 Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) a emigrat din Mecca in Medina la porunca lui Allah Preainaltul. Acest moment a semnificat inceperea calendarului islamic, anul hijri (de la Hijrah care inseamna emigrare).

Fie ca Allah sa daruiasca musulmanilor de pretutindeni un an nou binecuvantat care sa ii uneasca, pace si lumina in casele si sufletele lor!

Cu adevarat, luna sacra Muharram este o luna binecuvantata si importanta. Este prima luna a calendarului hijri si este una dintre cele patru luni despre care Allah spune: Numarul lunilor la Allah este de douasprezece luni, în Cartea lui Allah, din ziua când El a facut cerurile si pamântul. Patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este religia cea dreapta. Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! Si luptati uniti împotriva politeistilor, întocmai cum lupta ei împotriva voastra! Si sa stiti ca Allah este cu cei care au frica [de El]! (At-Tawba 9:36)

Muharram este numit astfel pentru ca este o luna sfanta (muharram) si tocmai pentru a-i confirma sacralitatea. Allah Preainaltul spune: Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre!, ceea ce inseamna sa avem grija sa nu pacatuim in aceste luni sfinte, pentru ca pacatul in aceste luni cantareste mai greu decat in alte luni. Qatada a spus in legatura cu aceasta propozitie Si nu savârsiti în timpul lor nedreptate împotriva sufletelor voastre! ca greseala facuta in aceste luni este mai serioasa si mai plina de pacat decat cea facuta intr-o alta perioada a anului. Greseala este o problema serioasa in sine, insa Allah ii da mai mare greutate in aceasta perioada. Allah a ales de fiecare data dintre cele create de EL. El a ales dintre ingeri trimisii si dintre oameni a ales trimisii. Dintre vorbe a ales pomenirea Lui (zikr, dhikr). Dintre cele de pe pamant El a ales moscheile, geamiile; dintre luni a ales Ramadanul si lunile sfinte; dintre zile a ales ziua de vineri; dintre nopti a ales Noaptea de al-Qadr (Leylet-ul Qadr), asa ca venerati ceea ce Allah ne-a spus sa veneram. (Extras din Tefsirul lui Ibn Kesiyr, Fie ca Allah sa fie multumit de munca sa!)

Dr. Muzammil H. Siddiqi :

In luna Muharram ne amintim de emigrarea Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) de la Mecca la Medina. In aceasta intamplare sunt foarte multe lectii care sa ne ajute sa intelegem semnificatiile principale ale calendarului hijrah. E bine de amintit ca momentul emigrarii a fost de o importanta capitala pentru evolutia islamului.

De asemenea este din traditia Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram. Profetul obisnuia sa posteasca in a zecea zi a acestei luni, zi numita "Aşura". Cand Profetul a venit in Medina a observat ca si evreii mediniti posteau in aceasta zi in amintirea profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Profetului i-a placut aceasta traditie si le-a spus evreilor "Noi suntem mai aproape de Moise decat sunteti voi." Asa ca a postit si i-a indemnat si pe companionii sai sa posteasca. Dupa ceva timp, inainte de sfarsitul vietii sale, Profetul i-a indemnat pe musulmani sa adauge si ziua a noua la postul lor. Astfel, ne este recomandat sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram.

De asemenea trebuie amintit si sacrificiul lui Huseyn si a familiei lui (Fie ca Allah sa fie multumit de ei toti!). Sacrificiul lor a fost adevaratul Jihad pentru cauza lui Allah, pentru dreptate si adevar. Putem sa luam lectii de curaj, rabdare si perseverenta din episodul de la Karbala (anul 61 dupa Hijrah / 680 d. Ch.)

Şeikhul Seyyid Saabiq a mentionat in cartea sa "Fiqh-us Sunnah":

Abu Hurayrah a relatat: "L-am intrebat pe Trimisul lui Allah: Care dintre rugaciuni este cea mai buna dupa rugaciunile obligatorii? El a raspuns: Rugaciunea din toiul noptii. Am intrebat: Care post este cel mai bun dupa postul din Ramadan?El a spus: Luna lui Allah pe care voi o numiti Muharram." (Ahmed, Muslim, si Abu Dawud).

Mu`awiyyah ibn Ebi Sufyan a relatat ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunand: "In ceea ce priveste ziua Aşurah - nu este obligatoriu pentru voi sa postiti precum fac eu. Oricine doreste poate posti si care dintre voi nu doreste nu este obligat sa o faca." (Al-Bukhari si Muslim).

Postul in aceste zile a fost categorisit de savanti pe trei nivele:

1. postul de trei zile: ziua a noua, a zecea, a unsprezecea a lunii Muharram;

2. postul in ziua a noua si a zecea a lunii Muharram;

3. postul doar in ziua a zecea a lunii Muharram.

(exista un hadis in care Profetul Hz Muhammed s.a.v. spunea ca musulmanii nu trebuie sa fie asemeni evreilor, adica sa tina post doar in ziua a 10-a; de aceea noi trebue sa tinem obligatoriu post in a 10-a zi, dar sa tinem post inca macar o zi in plus, de exemplu a 9-a şi a 10-a zi a lunii Muharrem, sau a 10-a şi a 11-a zi.) 

Zile deosebite pentru musulmani

Şeikh Dr. Yusuf al-Qaradawi despre sarbatorirea unor zile cu semnificatii pentru musulmani:
" Unii musulmani sustin ca sarbatorirea oricarei ocazii islamice este interzisa; considera ca zile speciale precum emigrarea Profetului la Medina, Al-Isra wa-l Mi'raj (calatoria nocturna si inaltarea Profetului Muhammed in ceruri), ziua de nastere a Profetului, batalia de la Bedr, cucerirea Meccai si alte ocazii islamice inregistrate in biografia Profetului ar fi bid'ah (inovatii), ceea ce este un semn al ratacirii si prin urmare al focului Iadului. Dar nu este deloc asa. Sunt anumite practici care fac din sarbatorirea unor asemenea zile ceva haram (interzis), si aceasta daca oamenii includ practici interzise sau lucruri ce contravin invataturilor Şeri'ah, asa cum se intampla in unele tari si regiuni unde oamenii practica obiceiuri ciudate cu ocazia nasterii Profetului, a awliyaa' (robi apropiati ai lui Allah) sau a altor oameni drept-credinciosi.

Nu este nicio greseala ca in zile precum ziua de nastere a Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) sa ne amintim si sa amintim oamenilor despre personalitatea uimitoare a Profetului, biografia lui si despre mesajul sau adevarat ce a fost revelat lui de Allah Preainaltul ca indurare pentru lumi. Cum poate fi considerata aceasta o inovatie (bid'ah)?

Sarbatorirea zilelor cu semnificatii islamice este un mod de a aminti oamenilor despre darurile, binecuvantarile pe care Allah le-a dat oamenilor, si aceasta nu este doar permis, ci este recomandat si laudabil. Allah Preainaltul le-a poruncit robilor Sai sa isi aminteasca de astfel de ocazii. (O, voi cei care credeti! Aduceti-va aminte de harul lui Allah asupra voastra când au venit ostenii asupra voastra si când Noi am trimis asupra lor un vânt si osteni pe care voi nu i-ati vazut. Si Allah este Cel care Vede ceea ce voi împliniti. Când ei au venit la voi de deasupra voastra si de sub voi si când ochii vostri au fost tulburati si inimile v-au ajuns în gât si v-ati fãcut voi fel de fel de gânduri în privinta [fagaduintei] lui Allah.) (Al-Ahzab 33:9-10)Acest verset coranic aminteste musulmanilor de batalia Al-Ahzab cand quraişiţii, ghatafan si aliatii lor i-au atacat pe Profet si pe cei care il urmau, asediind Medina cu scopul de a se descotorosi de musulmani laolalta. Allah Preainaltul i-a sustinut pe musulmani si i-a salvat de la planurile anti-islamice ale dusmanilor. Allah s.w.t. a trimis vanturi puternice si soldati dintre ingeri care sa lupte impotriva inamicilor. Este o porunca a lui Allah Preainaltul pentru musulmani sa nu uite acest eveniment. Asadar, este o porunca divina ca musulmanii sa isi aminteasca de astfel de evenimente care subliniaza binecuvantarile fara seaman ale lui Allah asupra lor.

Allah Preainaltul spune intr-un alt verset: O, voi cei care credeti! Aduceti-va aminte de binefacerile lui Allah asupra voastra! În ziua când unii oameni au voit sa întinda mâinile lor spre voi [pentru a va ataca], El a oprit mâinile lor de la voi. Fiti cu frica de Allah! În Allah trebuie sa se încreada dreptcredinciosii!(Al-Ma'ida 5:11) Aici Allah aminteste musulmanilor despre incercarile indarjite ale evreilor din tribul Banu Qaynuqa de a-l asasina pe Profetul Muhammed (Pacea si binecuvatarea lui Allah fie asupra lui!). Ei au complotat, insa Allah s-a opus planurilor lor si l-a salvat pe Profet. Allah Preainaltul spune: Au ticluit ei, însa si Allah a ticluit, caci Allah este cel mai bun între cei care stiu a ticlui. (Al-Enfal 8:30)

Asadar, vedem ca a vorbi despre darurile lui Allah si a le sarbatori este un act de credinta, asa cum a ne aminti de indurarea lui Allah si a aminti aceasta musulmanilor cu ocazia anumitor zile islamice, astfel incat ei sa poata invata lectii morale din acestea reprezinta tot acte alese de credinta. Cu adevarat, nu exista nimic gresit in aceasta, asa cum aceste fapte nu au semne de inovatie sau de erezie in religie. "

din alte surse

  

Asurah - a zecea zi a calendarului islamic

Ce înseamnă ziua de Aşure pentru musulmani?

Este din traditia Profetului Muhammed (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui) sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram. Profetul obisnuia sa posteasca in a zecea zi a acestei luni, zi numita "Aşure". Cand Profetul a venit in Medina a observat ca si evreii mediniti posteau in aceasta zi in amintirea profetului Moise (Pacea fie asupra lui!). Profetului i-a placut aceasta traditie si le-a spus evreilor "Noi suntem mai aproape de Moise decat sunteti voi." Asa ca a postit si i-a indemnat si pe companionii sai sa posteasca. Dupa ceva timp, inainte de sfarsitul vietii sale, Profetul i-a indemnat pe musulmani sa adauge si ziua a noua la postul lor. Astfel, ne este recomandat sa postim in a noua si a zecea zi a lunii Muharram.

Mu`awiyyah ibn Ebi Sufyan a relatat ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunand: "In ceea ce priveste ziua Aşurah - nu este obligatoriu pentru voi sa postiti precum fac eu. Oricine doreste poate posti si care dintre voi nu doreste nu este obligat sa o faca." (Al-Bukhari si Muslim).

Postul in aceste zile a fost categorisit de savanti pe trei nivele:
1. postul de trei zile: ziua a noua, a zecea, a unsprezecea a lunii Muharram;
2. postul in ziua a noua si a zecea a lunii Muharram;
3. postul doar in ziua a zecea a lunii Muharram.

De asemenea trebuie amintit si sacrificiul lui Huseyn si a familiei lui (Fie ca Allah sa fie multumit de ei toti!). Sacrificiul lor a fost adevaratul Jihad pentru cauza lui Allah, pentru dreptate si adevar. Putem sa luam lectii de curaj, rabdare si perseverenta din episodul de la Karbala (anul 61 dupa Hijrah / 680 d. Ch.)

'Aşure – ca nu cumva să uităm!

A zecea zi a primei luni din anul lunar islamic marcheaza o zi inseamnata pentru in calendarul islamic. 

'Ashure, atunci si acum

A zecea zi a lunii Muharram este ziua in care, conform unor relatari, Allah Preainaltul l-a salvat pe profetul Moise de tiranicul Faraon, acel prototip al autoritatii despotice. Au existat numeroase autoritati similare celei faraonice care au aparut de-a lungul istoriei si au existat si acei aparatori incorigibili ai dreptatii care s-au impotrivit lor. In perioada post-profetica, o asemenea persoana a fost Imamul Husein care s-a opus coruptiei despoticului Yezid si si-a sfarsit zilele in a zecea zi a lunii Muharram a anului 61 dupa Hijrah (680 d. Ch.); un eveniment ce sta ca o piatra de hotar in istoria credinciosilor - martiriul iubitului nepot al Profetului Muhammed (s.a.s.) la Karbala in Iraq. 

Moise si Faraonul, Husein si Yezid

Profetul Moise (Pacea fie asupra lui!) nu a luptat impotriva Faraonului pentru a deveni el rege, si de asemena nici Imamul Husein nu a luptat impotriva armatei lui Yezid pentru a prelua califatul. Efortul lor a fost depus in scopul de a isi implini obligatia morala care serveste drept un mesaj universal care a lasat o mostenire durabila de efort si rezistenta impotriva coruptiei si nedreptatii. Ei erau pregatiti sa lupte pentru ce este drept, dar nu numai aceasta, de asemenea erau gata sa moara pentru acea dreptate; altruism – nu egoism, smerenie – nu ego, principii – nu putere. 


Lupte asemeni celei lui Moise si a lui Husein au existat mereu in lumea aceasta imorala. Precum a spus allamah Iqbal: Musa-o Fira'un Shabbīr-o Yazīd In do quwwataz hayat āmad padīd. "Inca de la inceputuri, doua forte contrarii au fost in razboi – virtutea si viciul. Astfel, Profetul Moise (Pacea fie asupra lui!) s-a rasculat impotriva Faraonului si Şabbir (Imamul Husein) s-a rasculat impotriva lui Yezid.” 

Evenimentul tragic

Atat de infricosatoare si groaznica a fost omorarea Imamului Husein, incat renumitul istoric arab Al-Fakhri a scris: „Aceasta este o catastrofa despre care nu voi vorbi indelung, pentru ca este prea grava si oribila. Pentru ca a fost o catastrofa atat de odioasa cu care nu se poate compara niciun alt incident rusinos din istoria musulmanilor. A fost un masacru atat de terifiant incat sa zbarleasca carnea pe orice om. Din nou nu m-am putut abtine sa ma lungesc cu descrierea acestui incident oribil din cauza notorietatii sale si pentru ca este cea mai regretabila dintre toate catastrofele.” Istoricul occidental, Dr. Edward Browne in lucrarea sa „Istoria literara a Persiei” scrie: „ca o reamintire, episodul sangeros de la Karbala unde nepotul trimisului lui Dumnezeu a cazut, fiind torturat in mod insetat si inconjurat de cadavrele familiei sale ucise a fost intotdeauna suficient sa evoce, chiar si in cel mai nepasator si lipsit de entuziasm mod, emotia profunda, durerea frenetica si exaltarea spiritului inainte de care durerea, pericolul si moartea se contracta in fleacuri negandite.” Professor E. Gibbon scrie: „Intr-un mediu si o epoca distanta, scena mortii lui Husein trezeste simpatia chiar si a celui mai rece cititor.” [Acensiunea si Decaderea Imperiului Roman] 

Tragedia

Pentru a intelege tragedia, trebuie spus ca este vorba de nepotul ultimului Trimis al lui Allah si a rudelor lui apropiate, acesyia fiind ucisi in mod brutal. A fost un masacru al urmasilor ultimului Profet al lui Allah. 


· Acea familie a profetului despre care Allah Preainaltul spune in Coran: „Spune: Eu nu va cer voua pentru aceasta rasplata, afara de prietenia fata de ruda apropiata.” (Coran, 42:23) Cu privire la acest verset Imamul Şafi’yi a scris în poezia sa: Ya aala-bayti Rasulillahi hubbakum Fardun minaalhi fil Qur'ani anzalah Yakfikum min 'azimil fakhri annakum Man lam yusalli 'alaykum la salata lah In traducere aproximativa: “O, familie a Profetului! Este o obligatie de la Allah pentru noi, pogorata in Coran sa te iubim. Faptul ca salutarile (salawat) noastre sunt invalide daca nu te salutam pe tine (familie) denota onoarea." 


Acel Husein care impreuna cu fratele sau sunt considerati a fi seyyid şebābi ehlil Genneh "Conducatorii Tinerilor in Paradis" [Sunan at-Tirmidhi] 


Acel Husein care semana atat de mult cu bunicul sau, despre care multi companioni ai Profetului s.a.s. spuneau ca este imaginea bunicului sau. 


Acel Husein despre care Profetul a spus: „Husein e din mine si eu sunt din Husein. Allah iubeste pe cel care il iubeste pe Husein.” [Sunan at-Tirmidhi] 


Cu toate acestea, Imamul Husein a fost martirizat de mana celor care se considerau a fi urmasii iubitului nostru Profet Muhammed, de catre aceia care pretindeau in mod nerusinos si fara retineri ca fac aceasta in numele Islamului, pregatiti sa stearga orice urma a vreunui exponent adevarat al lui, aceia care (asemeni multora azi) sunt gata sa omoare pentru Islam, desi ei nu stiu cum sa traiasca cu Islamul. Da, Imamul Husein a fost martirizat din mana acelora care ar saruta Piatra cea Neagra (pentru ca Profetul a facut-o), dar si ar taia capul al acelui iubit nepot al profetului, acel cap de care Profetul (salleAllahu aleyhi wa sellem) a avut grija insusi si l-a sarutat cu afectiune de atatea ori. 

Continuarea traditiei avraamice

Ne-am luat adio de la anul ce a trecut amintindu-ne de Profetul nostru Ibrahim si de atitudinea sa pioasa in fata crudului Nemrud. Ibrahim aleyhisselam, cel care si-a dovedit devotamentul fata de Allah prin faptul ca fost gata sa il sacrifice pe fiul sau rabdator, profetul Ismail, la cererea Lui. Intram in noul an islamic comemorand martiriul nepotului Profetului nostru iubit Muhammed, Imamul Husein care s-a luptat sa tina in picioare principiile bunicului sau – Profetul Muhammed, si ale stramosului sau – Profetul Ibrahim. 


O, Allah, trimite slava Ta asupra lui Muhammed si asupra urmasilor lui Muhammed, asa cum ai trmis slava Ta asupra lui Avraam si asupra urmasilor lui Avraam. Cu adevarat, Tu esti plin de Slava si Maretie. Lupta meccana pentru manifestarea si sustinerea valorilor Islamului a fost inceputa cu iubire si sinceritate de catre familia lui Ibrahim si continuata cu iubire si mare rabdare de catre familia Profetului Muhammed, dupa cum 'allama Iqbal spune: Sidq-e Khalil bhi hay ishq, sabr-e Husayn bhi hay ishq Ma'rika-e-wujud mayn Badr-o-Hunayn bhi hay ishq. „Sinceritatea Profetului Ibrahim este dragostea, asa cum perseveranta plina de rabdare a Imamului Husein este dragostea. Asa cum lupta altruista a Profetului Muhammed la Bedr si Huneyn a fost de asemenea dragoste (pentru Allah, adevar si dreptate).”


Iqbal a concluzionat astfel: Gharib-o sada o- rangeen hay dastane haram, nehayat is ki Husayn, ibtida hay Isma'il" "Ciudata, dar si colorata este istoria haram. Incepe cu profetul Ismail si se sfarseste cu Imamul Husein.”

Modelul exemplar al lui Husein (radiyAllahu anhu!)

Statutul aparte al Imamului Husein in istoria musulmanilor se datoreaza in mare parte sacrificiului familiei lui, auto-controlului si vietii lor in sine traite si jertfite pe Calea lui Allah. Curajul lui, sinceritatea, statornicia, demnitatea si devotiunea de neclintit in vremuri cruciale – au inspirat si continua sa inspire oameni din toate categoriile. Lupta si martiriul lui au devenit un izvor de putere si indurare pe timpuri de suferinta, persecutii si opresiuni. El este modelul moral al fiecarei persoane impotriva conducatorilor nedrepti, a tiranilor, incurajand pe cel oprimat sa persiste in lupta pentru dreptate, libertate si demnitate. "Nicio batalie in istoria moderna sau trecuta a omenirii nu a acumulat mai multa simpatie si admiratie, si de asemenea niciuna nu a dat mai multe invataminte decat martiriul lui Husein in lupta de la Karbala." [Antoine Bara in 'Husein in Ideologia Crestina']

Chemarea de 'Aşurah

Trebuie sa reflectam asupra acelui moment monumental, de acum mai bine de 1350 de ani, in a zecea zi a lunii Muharram a anului 61 dupa Hijrah (680 d. Ch.), chiar inainte de rugaciunea de dupa-amiaza (Asr/Ikindi) cand Imamul Husein se afla pe o duna de nisip la Karbala in Iraq. Sangele curgea pe tot corpul sau din ranile ce ii fusesera provocate. El adusese mai multe cadavre in tabara sa si chiar isi ingropase iubitul sau copilas. El a privit cadavrele si trupurile celor dragi lui. Lacrimi s-au scurs din ochii lui; a privit catre cer si s-a rugat: „O, Allah! In Tine mi-am pus toata increderea in mijlocul tuturor durerilor. Tu esti Speranta mea in mijlocul tuturor violentelor. Tu esti Refugiul meu si Cel Datator in tot ce se petrece. Cât de multe sunt nemulţumirile care slabesc inima, lasandu-ma incapabil de vreo reacţie – în timp ce pietenii mei mă părăsesc, iar duşmanii mei se bucură.” 




Apoi, acest iubit nepot al Profetului a facut o chemare: „Exista careva care sa ne sprijine? Exista cineva care sa raspunda strigatului nostru de ajutor?” El s-a intors in mai multe parti cu privirea si a repetat strigatul lui. La cine striga el? Cu siguranta el nu astepta pe cineva sa vina in ajutorul lui, odata ce aceia pe care el se bazase il tradasera deja. Probabil ca a fost o strigare catre constiinta oamenilor fiecarei perioade, fiecarei generatii a fiecarui tărâm. Era un strigat de ajutor impotriva coruptiei, a depravarii care in orice timp si orice loc isi ridica capul uracios spre oprimarea dreptatii si subminarea adevarului. 

În fiecare zi, pretutindeni

Martiriul Imamului Husein la Karbala aduce o dovada a victoriei morale a adevarului în faţa minciunii, a virtutii in faţa viciului, a principiului în faţa compromisului, a oprimatului în faţa opresorului, o victorie finala a sangelui în faţa sabiei. O lectie care invata omenirea prin inscriptia cu sange in pergamentele istoriei umane, cum s-a transmis lumii prin lupta sa, prin sensul vietii: ca viata este cu adevarat o valoare care se ofera pentru o cauza mai valoroasa decat ea, ca moartea cu onoare este mai buna decat viata in subjugare si nedreptate.




Pentru cei constienti de obligatiile lor morale care se lupta constant impotriva nedreptatii si a opresiunii, fiecare zi este aşurah si fiecare loc este Karbala. Cu cuvintele lui Moulana 'Ali Gouhar: Qatle Husayn asl mein marge yazid hay Islam zinda hotahay har Karbala ki ba'd "Omorarea lui Husein este de fapt dangătul de inmormantare al lui Yezid, pentru ca Islamul renaste de fiecare data dupa un astfel de episod precum Karbala." 

Amintiţi-vă: Să nu uitaţi niciodată!

Comemorarea zilei de Asura pe 10 Muharram in fiecare an serveste la reamintirea noastra a sacrificiilor celor drepti de-a lungul istoriei noastre glorioase. Ne leaga de mostenirea noastra spirituala si morala, facandu-ne constienti de oameni care, atunci si acum, au rezistat si sprijinit in mod demn ceea ce este drept, dar si de oameni care au incercat sa distruga familia profetului si idealurile nobile pentru care familia lui s-a rasculat. Mai mult decat atat, ii scoate in evidenta pe cei care au stat si au privit, stiind care este adevarul, insa cu toate acestea care nu au facut nimic.

Fie ca Allah sa ne fereasca sa fim dintre cei nepasatori si dintre cei care uita!

Traducere a unui fragment din “’Aşurah – ca nu cumva să uităm!”, autor: Sadullah Khan - predicator de la 12 ani, absolvent al Facultatii de Drept din cadrul Universitatii din Durban (Africa de Sud), absolvent al Facultatii de Jurnalism din Marea Britanie si Studii Islamice la Universitatea Al-Azhar din Egipt.